Motivele rationale pentru care “romanii” au devenit atei.

Afara ploua

Bunicii lor au venit de dupa Nistru.

Bunicii lor au venit de la Roman…. 🙂

Au vazut la tv ca “popii” au bani

Popa avea masina mai tare ca a lor.

Biserica are bani

Sunt mai multe Biserici decat spitale si scoli

Biblia nu a picat din cer.

Au confundat pe Dante cu crestinismul.

Au vazut pe Discovery ca omul se trage din maimuta.

Au citit in Cancan ca omul se trage din maimuta

Au vazut la Toma Patrascu si Emil Moise ca omul se trage din maimuta.

Au citit la Remus Cernea ca se trage din delfin.

L-au vazut pe Remus Cernea.

Pamantul e rotund.

Nu mai suntem in evul mediu.

Suntem stat secular.

Suntem stat democrat

Suntem stat comunist.

Biserica Ortodoxa a facut inchizitia si i-a ucis pe ai mai mari stiintosi din evul mediu

Biserica Ortodoxa i-a ucis pe Galileo si Giordano Bruno

Biserica Ortodoxa i-a ucis pe Edison si Aristotel.

Au citit in Adevarul ca Biserica a zis “crede si nu cerceta”

Au crezut ca numele ziarului e pe bune.

Au citit in Gandul si Libertatea ca acum oamenii gandesc rational.

Nu au citit nimic.

Suntem in secolul 21

Sunt iluminati permanent de sinergia faptelor inaintasilor si razele intelighentiei ce elucideaza meandrele concretului,care izvoresc direct din chelia lui Lenin, in chelia lui Nea Nelu, reflectand din aceasta, lumina ratiunii, direct in bostanele atee.

Posted in Uncategorized | 6 Comments

Apologia trairii

triada

Cel mai stupid lucru in diferentierea fata de ateism, este a te axa pe faptul ca ai ajuns la concluzia unui Dumnezeu ca forta creatoare si sustinatoare,ca sursa a existentei,(folosind adesea rationamentele logice ), ci nu la concluzia unui Dumnezeu persoana, ca fiinta relationara, ca existenta in creatie.

Cred ca descoperirea naturala a lui Dumnezeu consta in constiinta personala, in momentul cand am realizat ce valoare deosebita are aproapele meu si am ajuns sa-l iubesc.Constiinta ratiunii guvernarii cosmice din exterior in nici un caz nu poate fi superioara constiintei ratiunii existentei in sine si a valorii personale. Taina intruparii este strans legata de taina persoanei umane, chipul uman fiind in acelasi timp chip al Fiului, din aceasta cauza Dumnezeu e capabil de a-si insusi deplin firea umana prin Logosul Hristos.Centralitatea personala, centralitatea divina a creatiei, este umanul, si doar prin intelegerea si raportarea corecta la acesta este inteleasa in modul cel mai deplin divinitate

Cand afirm (in special stiintific, tomist s.a) de ce si cum Dumnezeu a creat si a sustinut universul, nu exista o relatie fiintiala intre mine si afirmatia mea, raman la stadiul de concept, de pura afirmatie conceptuala. Insa cand iubesc vb de ceva intim, nu sunt separat de ceea ce am afirmat.Cand ne este dor de cineva simtim nevoia de a ne afla langa el,cand il uram simtim nevoia de a ne departa, starea noastra interioara descrie o imagine proprie ei, care adesea este exteriorizata de artisti in operele lor.Trairea noastra interioara, care totodata defineste ceea ce suntem,descrie o imagine complexa, a ceva, de care este fiintial legata, neseparata. Putem gasi un corespondent cu care sa rezoneze in lucrurile exterioare, in ceea ce am vazut, sau nu.Cateodata se intampla ca acesta sa fie gasit intr-o persoana, iar imaginea din adancul inimii noastre sa rezoneze instant cu imaginea aceleia si sa aflam ca ea este ceea ce am trait si ceea ce suntem defapt in interior, si astfel sa spunem : ”Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.” iar El sa-ti raspunda: “astazi vei fi cu mine in rai”, sau putem pur si simplu sa nu avem posibilitatea de a cunoaste si vedea suficient de multe lucruri, iar din aceasta cauza sa nu ne identificam cu cu ceea ce rezoneaza defapt cu noi, crezand ca este vorba despre altceva in esenta sa, un concept nedeplin,strain noua.

Afirmatia in sine produsa poate fi atat expresia interioara ce rezoneaza cu esenta ei, sau doar o imagine prin care se cauta evadarea de fricile interioare, sau fericirea, fie doar chiar si o simpla indoctrinare. Astfel se pune intrebarea, cine il cunoaste defapt pe Dumnezeu mai bn, cel care il “cunoaste” conceptual dar nu rezoneaza deloc in ceea ce este el in interior cu Acesta, sau cel care nu-l “cunoaste” dpdv conceptual ca plasmuire rationala afirmativa, dar il simte si traieste in interior ca parte integranta a sa intr-o masura, in ratiunea inimii?In orice caz, cel ce isi iubeste aproapele are ceva in adancul sau care il aseaza intr-o relatie si o pozitie interioara mai apropiata de divinitate, o imagine ascunsa mai adanca a divinitatii.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

JE NE SUIS PAS CHARLIE

je ne suis pas charlie

Posted in Uncategorized | 15 Comments

Saint Maria Skobtsova-On Two types of love

     
For fr Plekon
     In this world there are two kinds of love: one that takes and one that gives. This is common to all types of love — not only love for man. One can love a friend, one’s family, children, scholarship, art, the motherland, one’s own ideas, oneself — and even God — from either of these two points of view. Even those forms of love which by common consent are the highest can exhibit this dual character.
Take, for example, maternal love. A mother can often forget herself, sacrifice herself for her children. Yet this does not as yet warrant recognition as Christian love for her children. One needs to ask the question: what is it that she loves in them? She may love her own reflection, her second youth, an expansion of her own “I” into other “I”s which become separated from the rest of the world as “we.” She may love in them her own flesh that she sees in them, the traits of her own character, the reflections of her own tastes, the continuation of her family. Then it becomes unclear where is the fundamental difference between an egotistical love of self and a seemingly sacrificial love of one’s children, between “I” and “we.” All this amounts to a passionate love of one’s own which blinds one’s vision, forcing one to ignore the rest of the world — what is not one’s own.
Such a mother will imagine that the merit of her own child is not comparable with the merit of other children, that his mishaps and illnesses are more severe than those of others, and, finally, that at times the well-being and success of other children can be sacrificed for the sake of the well-being and success of her own. She will think that the whole world (herself included) is called to serve her child, to feed him, quench his thirst, train him, make smooth all paths before him, deflect all obstacles and all rivals. This is a kind of passion-filled maternal love. Only that maternal love is truly Christian which sees in the child a true image of God, which is inherent not only in him but in all people, but given to her in trust, as her responsibility, as something she must develop and strengthen in him in preparation for the unavoidable life of sacrifice along the Christian path, for that cross-bearing challenge which faces every Christian. Only such a mother loves her child with truly Christian love. With this kind of love she will be more aware of other children’s misfortunes, she will be more attentive toward them when they are neglected. As the result of the presence of Christian love in her heart her relationship with the rest of humanity will be a relationship in Christ. This is, of course, a very poignant example.

There can be no doubt but that love for anything that exists is divided into these two types. One may passionately love one’s motherland, working to make sure that it develops gloriously and victoriously, overcoming and destroying all its enemies. Or one can love it in a Christian manner, working to see that the face of Christ’s truth is revealed more and more clearly within it. One can passionately love knowledge and art, seeking to express oneself, to flaunt oneself in them. Or one can love them while remaining conscious of one’s service through them, of one’s responsibility for the exercise of God’s gifts in these spheres. Continue reading

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Fenomenul Tradarii

Pentru cei care gandesc oricat de putin, era de anticipat ca la un eveniment unde o multime imensa de oameni avea sa-si manifeste coregrafic, prin scandari sau prin cantece, sentimentul nationalist, de iubire fata de neam, si totodata impotriva sovinismului si anti romanismului maghiar, lucruri netolerate de catre sistemul anti romanesc ce ne conduce, si care nu au ce sa caute intr-un spatiu public, cu atat mai putin la tv, ca neo-bolsevicii zulufati vor lua dinainte toate masurile necesare pentru a-i discredita pe acestia, pt a le crea imaginea de huligani iresponsabili care nu au legatura cu mentalitatea “demna” si “admirabila” occidentala, mentalitate ce nu este compatibila cu romanismul, sau cu orice forma de nationalism care promoveaza prin esenta niste “valori” culturale: “barbare si “arhaice”, incompatibile cu lumea moderna si care tb uita-te cat mai repede…. Acest tipar de oameni si mesajul lor transmis celorlalti este periculos pt sistem….ei tb injositi, demonizati, ostracizati, si chiar inchisi si batuti violent daca este posibil..Fireste tiparul ungurului nevinovat care doreste dezintegrarea Romaniei, autonomie s.a in scandarile si banerele sale.. si care saluta duios pe romani cu niste scaune si sticle in cap, nu tb lovit..ci dimpotriva, tb admirat si protejat de grupurile vandale de huligani romani alcatuite si din femei sau copii.. care ii jignesc fluturandu-le tricolorul romanesc prin fata ochilor … Totusi ce ma frapeaza acum, nu este faptul ca suntem intr-un abator, condusi din umbra de catre aceleasi specii de nevertebrate care ne-au ucis neamul prin inchisori in comunismul timpuriu, si care ne-ar extermina imediat pe toti daca ar putea……ci o anume mentalitate, si un anume mod de a fi dobandit de foarte multi romani, care reflecta profilul clasic al lui Iuda.De foarte multe ori in realizarea unui lucru josnic este nevoie de anumiti intermediari care sa-l puna concret in practica, iar acestia din pacate se gasesc peste tot in societatea si natia romaneasca. Fie ca este politistul care hartuieste si amendeaza batranii prin piete pentru ca vand doi cartofi (iar mafia tiganeasca de acolo o tolereaza…) sau stewarzii si jandarmii care bat femei, copii si batrani pe stadioane sau la Pungesti, fie ca este judecatorul sau procurorul care “lucreaza” la comanda, sau jurnalistul care improasca cu noroi in istoria si credinta propriului neam, aceasta atitudine si pozitie deplorabila ne sufoca peste masura si o gasim de la intelecuali pana la maturatori..Ca fiinte umane am ajuns egoisti, fara pic de dragoste si compasiune, gata sa calcam pe cadavrul celuilalt pentru a obtine chiar si cel mai mic beneficiu personal. Mereu m-a intrigat si mi-a provocat dezgustul justificarea tradatorului modern: “ma da afara”, “am copii de hranit”,”asa spune legea”..”constitutia”….”seful”…”UE”..s.a…Oricat de diversificata ar fi aceasta apologie a lor ea are insa ca suport si ca fond comun reducerea intregului univers intr-un mod posesiv la propriul eu, un eu distins aici ca un sine animalic si materialist.Argumentul “o fac pt ca imi iubesc familia” privit din alta pozitie poate insemna o fac pt ca eu sunt in centrul universului.. si familia mea ..pt ca este a mea.. are mai mare importanta decat respectivii si intregiile lor familii…cu alte cuvinte cine nu intra in sfera mea posesiva, egocentrista, este sacrificabil.Suntem asfixiati de modelul statului secular care pune legea deasupra persoanei, unde un principiu rigid si imperfect devine Dumnezeu in locul unei Persoane, cand un presupus ghid de functionalitatea sociala se transforma insasi in scopul suprem intangibil, nedispensabil in absolut toate aspectele lui, in dauna persoanei care devine dispensabila.Ma uitam cum politicienii si mass media infierau pe tortionarii din vechiul regim ce au actionat dupa legile statului comunist….apoi vorbind imediat despre necesitatea unui stat de drept…. In acest circ peste tot se propaga statutul omului robotizat, ce are o datorie fata de orice este imoral. numai nu fata de semenul sau….. un om ce tb sa slujeasca doctrina, ideologia, institutia s.a, insa nu persoana, si mai exact intreaga comunitate personala cu istoria si identitatea ei.Cand centralitatea este pusa pe orice depaseste concretul personal, persoana cade de la statutul de persoana la cel de individ, aceasta nu isi mai gaseste bucuria si sensul in relatia cu alta persoana, numai are idealuri si valori specifice unei persoane:, dragoste, libertate, compasiune sacrificiu s.a, ci se inchide egocentric. In acest climat ateizat si imbecilizat puternic printr-un mecanism aproape perfect,au aparut tot felul de degenerati, oameni zombificati cu un orizont ingust,si cu un ideal strict material care zi de zi isi aduc contributia la distrugerea acestui neam..Incercam sa cautam vinovatii pt vinderea tarii, pt distrugerea identitatii noastre s,a..si ii blamam mereu pe politicieni, insa toleram cu aproape o naivitate fantastica acea mentalitate si acea actiune a celorlalti semeni ai nostri, care fara tradarea lor colectiva nu ar face functionabil acest sistem ticalos, sau poate chiar o introspectie ar fi binevenita..

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Raspuns catre un ateu. Daca sportul tau preferat este datul cu parerea, atunci esti ignorant, sau incult, sau…… ateu :)

Observ ca pe net a aparut un clip cu un individ cu pretentii de primata, care se screme, folosind un limbaj specific, adica de jungla, sa ne explice cum Biserica Ortodoxa a neamului nostru e cel mai mare rau de pe pamant, iar orele de religie nu au ce cauta in scoala. Si, pornind de la un protocol banal dintre patriarhie si stat, isi da cu parerea despre ora de religie si despre istoria si teologia “malefice” ale Bisericii Ortodoxe, care, dupa el se intinde de la Luther si Calvin, pana la sola scriptura si inchizitia catolica🙂.
Fireste, nu ar fi asta niciun capat de tara, pentru ca BO a promovat dintotdeauna dialectica, insa, ceea ce deranjeaza cu adevarat e tocmai imposibilitatea de a stabili o dezbatere argumentata, dialectica cu un astfel de individ care, chiar acum “in epoca internetului”, incearca sa combata “fanatismul religios” cu cel marxist, folosind aceleasi texte anacronice din propaganda comunista, de care se saturasera si bunicii nostri, ca sa nu mai spun de parinti, tocmai pt ca doar asta reprezentau – propaganda ieftina, fara macar o baza firava in adevar.
Consider ca oamenii inteligenti ar trebui sa poata dialoga pe orice tema, chiar daca s-ar afla in “tabere” diferite, dpv al unui aspect sensibil, cum e religia. Insa, pentru un dialog interesant, argumentat, acestia ar trebui sa fie cat de cat informati despre subiectele discutiei. Pe cine nu deranjeaza, de altfel, un interlocutor care nu stie decat sa repete obsesiv niste fraze introduse artificial timp de 50 de ani de ateism in mentalul colectiv. Cel putin, eu ma astept ca cel cu care intru in dialog sa aiba macar o cunoastere de baza asupra temelor pe care le abordeaza, fiindca altfel ajungem la ….. ca sa-l parafrazez tocmai pe individual in cauza: daca sportul tau preferat este datul cu parerea atunci…as fi zis roman, dar de fapt esti doar incult
Da, asta e, ignoranta crasa a acestuia e ceea ce deranjeaza cel mai mult in acel clip. Ignoranta ce se intinde(culmea, a reusit chiar aceasta performanta, sa nu fie in tema nici macar cu stiintele pe care le absolutizeaza) la absolut toate subtemele luate in discutie. Si pentru a nu urma aceeasi cale ca acela, ci a urma un discurs argumentat, o sa reiau pe rand aceste subteme.
In primul, o sa luam in discutie argumentul stiintei. Si acesta, ca in vechiul discurs expirat comunist, incearca sa opuna religiei stiinta. Pe bune?? Chiar a ramas la faza aia? Pai hai sa o luam asa…cu ce ar fi mai daunator sa se studieze religia, acea materie ce nu are nimic de-a face cu realitatea dupa spusele lui, sau… sa se studieze in continuare, in mare parte din timpul alocat fizicii in scoala, fizica clasica, in conditiile in care, de vreun secol incoace, de cand se studiaza fizica cuantica, ne tot dam seama ca, cel putin in cazul particulelor si incet incet descoperim ca si in cazul structurilor macroscopice, fizica clasica chiar e pe langa realitatea si nu o descrie. In unele cazuri chiar poti sa spui ca filosofia cu metafizica ei descrie mai bine realitatea decat aceasta fizica clasica care e studiata vreo 8 ani la scoala, fara ca nimeni sa se revolte de anacronismul ei.
Aa, pe de alta parte, ne miram de „imposibilitatea” unor explicatii din filosofia crestina. Hmmm, oare de ce ar fi mai greu de crezut posibilitatea existentei unui Dumnezeu ca cel din ortodoxie fata de acceptarea principiului incertitudinii, a entanglement-ului, a dualitatii unda-particula, a colapsarii functiei de unda abia sub un Observator sau… ca sa ne referim la o alta ramura a stiintei care a facut mari progrese in ultimii ani, adica neurostiinta, cum incadram modelul cuantic al mintii si existenta unei „constiinte universale” in toata acea teorie materialista, simplista, construita pe principiul „daca nu vad inseamna ca nu exista”. E chiar trist ca nici macar pe aceasta stiinta, pe care o lauda atat, de fapt nu o cunoaste si totusi, isi da cu parerea despre orice.
Acum sa vb despre ceea ce uraste, adica religia, pe care de asemenea nu o cunoaste. Nu ii cunoaste literatura, Geneza: ca majoritatea textelor Vechiului Testament, nu are valoare literala in crestinism, si nici macar in iudaism, ci doar in sectele neoprotestante, Biserica percepand-o alegoric, si nu de azi de ieri, pt ca nu ar vrea sa se faca acum de ras, ci de mii de ani, inca dinainte sa se formeze canonul Biblic in crestinism. Nu ii cunoaste nici invataturile: Biserica nu a considerat niciodata femeia ca fiind inferioara barbatului, iar reprezentarea lui Dumnezeu ca un mosulet cu barba e necanonica si interzisa in iconografie. Ideea ca Dumnezeu pedepseste si te trimite intr-un foc material numit iad este occidentala. In ortodoxie, iadul este o stare interioara si nu un loc fizic, acea stare generand doar la nivel noetic locul specific masurii interioare. Cu alte cuvinte vezi ceea ce esti.
Si, binenteles, nu ii cunoaste nici istoria: sa afirmi ca Biserica Ortodoxa a produs inchizita este halucinant. Biserica nu a produs inchizita, ci tocmai a fost victima ei, aceasta a suferit in timpul inchizitiei provocate de catolicism. Biserica a fost tocmai victima, nu prigonitorul. Cat tupeu, incultura si nesimtire sa faci o astfel de afirmatie, cand parintii nostri au murit in Ardeal in timpul inchizitiei catolice pt ca erau ortodocsi, cand avem sfinti in calendar martirizati in timpul acesteia, cand a existat chiar si o cruciada antiortodoxa….mai ramane sa spuneti ca preotii ortodocsi au inchis, torturat si ucis pe comunistii atei in anii 50 pentru ca predicau materialismul dialectic si nu invers.
Si daca tot vorbim despre istorie, dpdv istoric, evolutionismul apare initial ca o teorie imbratisata de Imperiul Britanic pt a justifica sclavia si crimele din Commonwealth. El a convenit de minune Imperiului in acel moment pt ca el prezenta evolutia si in ceea ce priveste rasele umane, sclavii negri aparand ca suboameni. Fireste, un trecut opus bigotismului si fanatismului retrograd din crestinism si foarte civilizat, de altfel,. Ca si afirmatie pretins stiintifica, evolutionismul nu poate fi o certitudine, ci doar o ipoteza, din moment ce dovezile descoperite sunt firave. Nu am sa intru in detalii tehnice, puteti insa sa gasiti usor tone de dovezi si argumente critice care dovedesc subrezenia acestei teorii. https://sites.google.com/site/oiftime/evolutionism.creationismstiintific.antie
Incercarea de a ideologiza cunoasterea si de a o pune in opozitie cu Biserica, este una patetica si de prost gust. Cunoasterea, adica stiinta, cuprinde mai multe aspecte si are totodata mai multe scopuri. Crestinismul trateaza in principal aspectul metafizic, biologia, structura si functiile organismelor vii, fizica, proprietatile si dinamica materiei/creatiei samd.Privind afirmatiile facute despre crestinism si stiinta….. niciodata Biserica Ortodoxa nu a condamnat cercetarea stiintifica, sau a persecutat vreun cercetator pt ca a descoperit un anumit lucru, care, chipurile, era incomod pt ea, ci aceste lucruri s-au intamplat doar in catolicism sau protestantism, care, fiind in perioada scholastica, au dogmatizat si schimbat inclusiv rolul cercetarii stiintifice. Adica tocmai de catre cei care s-au despartit de Biserica. Fireste insa ca, dupa neuronul stafidit al unora, Giordano Bruno sau Galileo Galilei au fost omorati de Biserica Ortodoxa🙂. Dimpotriva, Biserica a promovat cercetarea si cunoasterea, militand intens pt ca insisi mirenii simpli sa practice cel putin dialectica. De altfel, si adevarurile teologice in ortodoxie, au alt inteles decat in catolicism. Daca in Occident vorbim despre dogmatizare si dogma (ca invatatura inchisa), in ortodoxie vb de filosofie”si “oros”(sinteza, definitia unei filosofii/idei filosofice), care denota deschiderea invataturii sau sintezei teologice, in sensul ca aceasta arata o directie, duce spre un aspect, sau o realitate inefabila, despre care se poate vorbi la infinit…..cuvantul fiind doar o incercare relativa si inexacta de a defini nedescrisul experimentat in cadrul mistic si eclezial. Faimosul text “crede si nu cerceta” pe care incearca sa se sprijine ateii, nu a apartinut niciodata Bisericii, ci dimpotriva, filosofului pagan Cels, fiind preluat apoi de catre propagandistii atei in timpul comunismului, tocmai cu scopul de a manipula prin minciuna, profitand de necunoasterea si naivitatea oamenilor simpli. Totusi, cultura religioasa vasta si neindoctrinarea acestui individ sunt salvate atunci cand afirma ca Biblia sustine ca pamantul este plat, dupa cum se si vede🙂 :“Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.” (Pildele lui Solomon 8,31).
Acum… binenteles ca individul nu e bine informat, ca sa fiu dragut, nici in legatura cu tema la zi – protocolul dintre Ministerul Educatiei si Patriarhie. Vizavi de orele de religie si de acest protocol in sine, eu nu stiam ca romanii au avut o istorie si o identitate atee si acum am venit peste istoria si cultura lor, bagandu-le pe gat ora de religie🙂. Ca popor crestin ortodox, este firesc sa ne studiem propria credinta si a stramosilor nostri, mult mai firesc decat studiul altor materii. Apropo, de cand religia e obligatorie si nu optionala? Nu stiam asta, cum probabil nu stie nici statul sau patriarhia🙂 …. Este firesc ca statul sa aiba un protocol cu orice cult religios, din moment ce vorbim, cel putin teoretic, de o invatatura care este apanajul acelora, iar statul nu are competenta necesara. Va reamintesc ca un protocol asemanator exista de foarte multi ani si in cadrul altor culte din tara noastre care predau religia in functie, de confesionalitatea lor, culmea insa ca doar acum in cazul BOR brusc s-au trezit anumiti indivizi acum peste noapte. As putea spune chiar dimpotriva, statul se baga abuziv in cadrul alcatuirii manualelor, acestea fiind corectate, cenzurate si chiar dirijate de catre o comisie a carei competenta este dubioasa. Astfel, manualul de religie, teoretic ortodox, nu are f mare legatura cu teologia patristica si spiritualitatea ortodoxa, fiind intr-o masura protestantizat, avand in multe locuri un aspect juridic, moral si nu duhovnicesc. Din aceasta cauza au existat in el chiar si anumite exemple evident nefericite, straine de teologia ortodoxa, dar care nu reprezinta nicidecum regula sau invatura ortodoxa.
Oricum, pana la urma da, aveti dreptate, probabil ca generatiile de copii vor fi din ce in ce mai depravate si poate aveti dreptate sa fiti revoltat, dar, acum gandind la rece si cu bun simt, oare acea ora care e de fapt de morala crestina si nici macar de filozofie crestina, oare acea ora pe saptamana ii va face depravati, inculti, lenesi? Oare folosirea nediscriminatorie a internetului de la varste la care copilul intr-adevar nici nu prea are capacitatea formata de discernere, in conditiile in care parintii sunt prea ocupati cu cele 2 servicii sau plecati in afara pt ca statul roman nu le asigura niciun viitor lor sau copiilor lor si chiar daca ar vrea, nu mai au nici timp si nici energie sa ii ajute pe copiii lor sa aleaga lucrurile cu adevarat utile pe care ni le ofera tehnologia (si asta vine de la cineva conectat aproape permanent la un dispozitiv cu internet🙂 ).
Da, aveti dreptate sa fiti ingrijorat pt viitorul copiilor si sa fiti revoltat, dar ar trebui sa fiti revoltat pe cei care se ocupa de conducerea acestei tari sau, mai bn zis, cu ducerea ei in ruina, iar acestia, trebuie sa fim sinceri cu totii si sa vedem ca denota o atitudine egoista, materialista si hedonista desprinsa mai degraba in timpul scolii atee dinainte de 89 si nu la ora de morala crestina.
Si, daca tot am ajuns la stat, a fi impotriva faptului ca Biserica primeste fonduri este sinonim cu a fi impotriva faptului ca statul roman primeste fonduri, beneficiarii fiind tot romanii si chiar unele institutii ce apartin statului (de data asta chiar pe bune si nu cum suntem obisnuiti sa isi ajute statul roman cetatenii, turnand peschesul in buzunare straine). Banii care se strang teoretic in Biserica nu sunt pt clerici, ci pt constructia de biserici, activitati misionare sau filantropice samd. Prin urmare, de acestia beneficiaza tot credinciosii romani care il iubesc pe Hristos si crestinismul. Daca un cleric isi insuseste abuziv din aceste fonduri, atunci acesta a furat din banii Bisericii si devine tocmai o actiune indreptata impotriva Bisericii, si nu una facuta de Biserica, dupa cum vor unii ca acestia sa manipuleze, incercand sa ne atace crestinismul. Pe langa asta, fondurile primite de Biserica se situeaza undeva la mai putin de 0,1% din PIB (din date si statistici oficiale), in conditiile in care 90% din cei care finanteaza bugetul statului sunt credinciosi ortodocsi, dintre care cel putin 5% practicanti ferventi, ce considera finantarea vietii spirituale din cadrul eclezial o prioritate… si totusi, lor le revin doar 0,1%, desi si ei sunt contribuabili ca si ceilalti, restul ajungand abuziv tocmai la cei care se dau moralisti si critica Biserica pt faptul ca, chipurile, le-a furat din taxele si impozitele platite, cand, culmea, aceasta repartitie de fonduri este inegala si nedreapta in sensul ca ii favorizeaza chiar pe ei.
De altfel, ca sa ne lamurim si cu aspectul acesta, termenul “Biserica” nu defineste pe clerici, cum au insistat comunistii sa-i minta pe naivi, pt a o separa de Hristos si de neamul nostru. Biserica Ortodoxa descrie un termen mistic, ce defineste persoana Lui Hristos aflata in comuniune cu credinciosii care se afla in adevar. Cand ataci Biserica, automat ataci 90% din populatia tarii, ii ataci pe inaintasii nostri care au fost botezati in Ea, il ataci pe Stefan si pe razesii lui care au murit pt apararea credintei noastre, pe Brancoveanu si pe fiii sai care au murit muceniceste pt Hristos si pe ceilalti stramosi ai nostri care au reprezentat acest neam cu demnitate…calci in picioare neamul romanesc si istoria lui.
Pana la urma, voi, cei deschisi la minte, si nu uraciosi, retrograzi si intoleranti ca ortodocsii, cum puteti sa vb cu atata ura de Biserica neamului nostru, pentru care au murit stramosii nostri, fiind ucisi de comunistii atei anticrestini in lagare si inchisori, de Biserica pe care Eminescu a numit-o “maica poporului roman”.
Astfel de discursuri se incadreaza perfect in tiparul personajului fara identitate, indoctrinat, ce nu are o baza solida si care reprezinta doar produsul ideologic al unei anumite propagande. Astfel de personaje au existat masiv in istoria tradarii unui neam si exista si acum, mai ales dupa aproape un secol de propaganda antiromaneasca. Aceleasi idei propagandistice au fost si in perioada comunista, existand si atunci multi indivizi fara identitate si fara un nivel minim de cunoastere, care au luat de buna propaganda anticrestina, comunista. Romanii adevarati insa si-au cunoscut propria istorie si credinta si au ironizat astfel de afirmatii, stand fermi si cu demnitate, chiar cu pretul vietii, in fata minciunii, pt apararea adevarului ancestral .

Posted in Uncategorized | 29 Comments

Sfantul Ierarh Ermoghen: In vremurile ANTIHRISTULUI locul idolilor va fi luat de stapanire

Talcuire cutremuratoare la Apocalipsa a Sfantului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului si Siberiei

In vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stapanire, care va cere inchinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societatii, desi fara a aduce direct vreo atingere credintei, va fi partas al acestei stapaniri. Atunci se va face despartirea celor buni de cei rai, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmasilor lui Hristos de slugile lui antihrist.

Adevaratii credinciosi din imparatia antihristului – societatea vremurilor din urma – vor vietui in singuratate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societatii, nu vor avea niciun fel de obligatii civice. Cei ce vor recunoaste legile societatii si se vor supune, chiar cu neplacere, se vor face partasi antihristului prin aceasta si vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu.

In timpul stapanirii antihristului va fi minte sataniceasca, ce va actiona politiceste, fara sa se atinga de credinta in chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplina libertate, desi, in cele din urma, stapanirea antihristului va combate toate sectele si religiile.

Va actiona din punct de vedere moral si va cauta sa convinga si sa se vatame de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovaduire si la savarsirea „legala” a slujbelor bisericesti il vor avea numai cei ce respecta legile statului si nu incalca „disciplina”. Lacasurile de inchinaciune vor fi sub stricta supraveghere si in ele va dicta aceeasi ocarmuire, ea fiind capul in locul lui Hristos si nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar crestinii orbiti nu vor observa nimic, desi acest lucru l-ar putea intelege si un prunc mic.

Stapanirea antihristului ii va lua asadar pe toti sub un control riguros, ca sa stie cine se supune si cine nu; dupa cum scrie si parintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mana cu de-a sila la biserica”.

Totusi unii nu vor fi prigoniti de la inceput, pentru a pastra aparentele in legatura cu libertatea constiintei. Abia spre sfarsit, cand toti se vor gasi anihilati in staulul Babilonului si mania lui Dumnezeu va fi aproape, stapanirea va da ordin sa fie nimiciti ca niste criminali inraiti cei ce se razvratesc „impotriva umanitatii”, iar in acele vremuri decazute, intreg poporul va primi cu entuziasm masurile luate de stat.

Articol preluat de pe: http://saccsiv.wordpress.com/2014/04/21/sfantul-ierarh-ermoghen-in-vremurile-antihristului-locul-idolilor-va-fi-luat-de-stapanire/

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Sola Scriptura – O examinare ortodoxă a învăţăturii protestante –

 

Partea I: Sunt protestanţii o cauză pierdută?

În deşertăciunea minţii lor… (Efeseni 4, 17)

De când m-am convertit de la Protestantismul evanghelic la Ortodoxie, am observat o uimire generală din partea celor ce au crescut în Ortodoxie cu privire la posibilitatea convertirii unui protestant. Iar acest lucru nu se datorează îndoielii cu privire la propria lor credinţă, nu; de obicei ortodocșii sunt uimiţi de faptul că ceva anume a putut înfrânge stăruinţa îndârjită a protestantului în felul său greşit de a vedea lucrurile! Am ajuns să conştientizez că majoritatea ortodocşilor au o înţelegere vagă şi mărginită a ceea ce este Protestantismul şi a originii adepţilor săi. Astfel, atunci când credincioşii aflați întru Ortodoxie din leagăn au dispute cu protestanţii, chiar dacă folosesc adeseori aceleaşi cuvinte, în general nu poate fi vorba cu adevărat de comunicare, pentru că ei nu folosesc acelaşi limbaj teologic – altfel spus, nu au un fundament teologic comun spre a-şi exprima diferenţele. Desigur că atunci când te gândeşti la cele mai mult de douăzeci de mii de denominaţiuni neoprotestante care există în ziua de astăzi (al căror singur element comun este pretenţia fiecăreia dintre aceste grupări de a deţine în mod exclusiv dreapta-înţelegere a Bibliei), trebuie fără îndoială să ai înţelegere faţă de cei ce sunt confuzi cu privire la Protestantism.

 

În ciuda tuturor opreliştilor ce le întâmpină, cu siguranţă este nădejde şi pentru protestanţi. Protestanţii dornici de a afla sănătatea teologică a adevăratei slăviri şi de a cunoaşte credinţa creştină de veacuri, practic bat la porţile Bisericii noastre (pentru cei ce nu dau atenţie acestui fenomen, o asemenea afirmaţie poate părea curioasă). Aceştia nu mai sunt satisfăcuţi de contradicţiile şi excentricităţile Americii protestante contemporane, dar pe de altă parte, trebuie să fim pregătiţi atunci când primim în casă astfel de peregrini. Aceşti oameni chiar au întrebări de pus! Mulţi dintre ei sunt pastori protestanţi sau laici cât se poate de bine informaţi; sunt căutători sinceri ai Adevărului, dar au multe prejudecăţi de învins şi au nevoie de creştini ortodocşi documentaţi care să îi ajute să depăşească aceste probleme – ortodocşi care ştiu de unde vin protestanţii, dar şi mai important, care ştiu ei înşişi pe ce se întemeiază credinţa lor!

În mod ironic (sau providenţial) această creştere a interesului pentru Ortodoxie din partea americanilor ce provin dintr-un mediu protestant are loc în condiţiile unei invazii fără precedent a diferitelor secte religioase în ţările de tradiţie ortodoxă, în urma deschiderii frontierelor ţărilor din fostul bloc comunist. Pe poziţie de avangardă, evangheliştii şi carismaticii americani s-au ciocnit de multe ori între ei – fiecare sectă voind să se poată lăuda că este ceea ce a pus dintâi piciorul chiar şi printre păgânii ruşi! Prin urmare, noi ortodocşii, ne confruntăm cu aceste două mari nevoi – pe de o parte, chemarea misionară de a face cunoscută Credinţa ortodoxă protestanţilor de aici din Vest, iar pe de altă parte, datoria de a sta cu toată convingerea împotriva răspândirii ereziilor printre ortodocşi, atât aici cât şi în ţinuturile tradiţional ortodoxe. În ambele cazuri, trebuie înainte de toate să dobândim destulă cunoaştere şi înţelegere a chestiunilor cu care ne confruntăm.

Poate că cea mai demoralizantă trăsătură a Protestantismului – caracteristică ce i-a şi dat reputaţia de rezistenţă obstinată – constă tocmai în numeroasele sale diferenţe şi contradicţii. Ca şi Hidra antică, mulţimea sa de capete continuă să sporească, şi deşi este admirabil să încerci să înţelegi şi să combaţi fiecare din aceste erezii, nu este aceasta totuşi calea de a le răpune. Pentru a înţelege preceptele ce sunt proprii fiecăreia dintre secte este nevoie de o bună cunoaştere a istoriei şi evoluţiei Protestantismului în general, de o cercetare intensă a tuturor curentelor şi orientărilor teologiei protestante, a cultului, etc., precum şi de o sumedenie de lecturi din teologia lor contemporană, în ideea de a înţelege câteva din principalele tendinţe actuale (cum ar fi liberalismul sau „emoţionalismul”). Chiar şi în aceste condiţii, nu poţi fi cu totul la zi cu noile grupări ce apar aproape zilnic. Şi totuşi toate diferenţele dintre acestea se sprijină pe o idee de bază ce aduce laolaltă toată această masă amorfă de mii de grupuri disparate în categoria generală de „protestant”. Fiecare dintre denominaţiunile neoprotestante (cu mici excepţii) are convingerea că deţine exclusiv dreapta-înţelegere a Bibliei, şi deşi toate se contrazic în această privinţă, cad totuşi de acord în general asupra modului de interpretare a Bibliei: individual și în afara Tradiţiei Bisericii. Dacă cineva ajunge să pătrundă această credinţă, să înțeleagă de ce este greşită şi felul în care se cuvine să ne apropiem de Scripturi, atunci poate aborda cu înţelegere orice protestant indiferent de denominațiunea sa. Chiar şi secte divergente precum Baptiştii şi Martorii lui Iehova nu sunt de fapt într-atât de diverse cum par din afară, odată ce ai înţeles aspectul esenţial. Dacă vei avea vreodată ocazia să asişti la o dispută cu privire la Biblie între un Baptist şi un Martor al lui Iehova, vei observa că ambii nu fac decât să citeze diferite versete biblice, dându-şi astfel replica unul altuia. Dacă sunt deopotrivă de înzestraţi intelectual, nici unul din ei nu va ajunge nicăieri cu argumentaţia, pentru că în mod esenţial, ambii sunt de acord în privinţa abordării textului biblic, şi tocmai pentru că nici unul dintre ei nu pune în discuţie această idee comună de bază, nu pot înţelege că însăşi modul lor comun de abordare al textului biblic este problema. Aceasta este inima acestei Hidre a ereziilor: străpunge-i pieptul, toată mulţimea de capete vor cădea deodată la pământ, neînsufleţite.

De ce Sola Scriptura?

Dacă vrem să înţelegem felul în care gândesc protestanţii, va trebui mai întâi de toate să ştim de ce cred ceea ce cred. De fapt, dacă e să ne punem în locul primilor reformatori, cum ar fi Martin Luther, nu putem să nu apreciem într-o oarecare măsură raţiunile din care aceştia s-au ridicat în apărarea doctrinei Sola Scriptura (sau “doar Scriptura”). Dacă te gândeşti la corupţia din sânul Bisericii Romano-Catolice de la acea vreme, la învăţăturile depravate pe care le promova şi la interpretarea pervertită a tradiţiei pe care o folosea în apărarea ei – dincolo de faptul că timp de secole întregi, Apusul a pierdut orice contact real cu moştenirea ortodoxă a Bisericii – e greu să-ţi închipui că Luther ar fi putut avea rezultate mai bune. Cum ar fi putut Luther să aducă în sprijinul său Tradiţia pentru a combate abuzurile, în condiţiile în care Tradiţia (idee cultivată în tot Apusul Romano-Catolic) era identificată cu instituţia papalităţii care era responsabilă de toate abuzurile? Luther nutrea credinţa că Tradiţia era cea care greşise, şi dacă Biserica trebuia reformată, el trebuia să o facă tocmai prin întărirea Scripturilor. Cu toate acestea, Luther nu a urmărit nici o clipă ca astfel să înlăture Tradiţia, și nu a folosit niciodată cuvântul Sola în privința Scripturii la modul absolut – ceea ce a voit cu adevărat a fost să îndepărteze, cu ajutorul Scripturii, toate acele părţi stricate din „tradiţia” romano-catolică. Din păcate, retorica sa s-a ridicat cu mult deasupra propriilor acţiuni, iar reformatorii radicali de mai târziu au urmărit conceptul Sola Scriptura până la concluziile sale logice.

 

Partea a doua: Probleme ale doctrinei Sola Scriptura

 

A. Sola Scriptura este o doctrină fundamentată pe premise eronate

O premisă este ceva în care credem de la bun început, de obicei chiar la modul inconştient. Atâta vreme cât o premisă este validă, totul e bine şi frumos; o supoziţie falsă, însă, nu poate conduce decât la concluzii falsă. Ar fi de dorit ca atunci când cineva a pornit de la o asemenea supoziţie inconştientă şi i s-a demonstrat că teza sa nu este validă, să se întrebe într-un sfârşit unde a greşit. Protestanţii care sunt sincer dispuşi să evalueze starea actuală a lumii protestante ar trebui să se întrebe în sinea lor următorul lucru: dacă Protestantismul şi temeiul său doctrinar, Sola Scriptura, sunt de la Dumnezeu, de ce s-a ajuns totuşi în ziua de astăzi la peste douăzeci de mii de diferite grupări ce nu pot cădea de acord în privinţa unor aspecte esenţiale ale Bibliei, nici măcar asupra semnificaţiei numelui de Creştin?

Cum e posibil (dacă Biblia este de ajuns, în afara Sfintei Tradiţii) ca un Baptist, un Martor al lui Iehova, un Harismatic şi un Metodist să susţină toţi că ei cred în ceea ce spune Biblia şi, totuşi, nici măcar doi dintre aceştia să nu fie de acord cu privire la ceea ce scrie în Biblie? În mod evident, situaţia de faţă vădeşte faptul că protestanţii înşişi nu pot decât să admită că ceva este putred la mijloc. Din nefericire, majoritatea protestanţilor aleg să găsească în aproape orice o justificare a stării de fapt – orice, numai ceea ce stă la rădăcina problemei, nu. Ideea de Sola Scriptura este fundamentală într-o aşa mare măsură pentru Protestantism încât a o pune la îndoială este totuna cu a te îndoi de Dumnezeu. Dar, după cum Domnul nostru a spus, “tot pomul bun, roade bune face, iar pomul rău, roade rele face” (Matei 7, 17). Dacă judecăm Sola Scriptura după roadele sale atunci nu ne mai rămâne altceva de spus decât că acest pom trebuie “tăiat şi aruncat în foc” (Matei 7, 19).

 

Prima teză falsă: Biblia ne-a fost lăsată ca temei absolut în materie de credinţă, evlavie şi slăvire

a) Ne învaţă oare Scriptura că este “cu totul îndestulătoare” în ea însăși ?

Cea mai flagrantă premisă pe care se sprijină doctrina Sola Scriptura este aceea că Biblia cuprinde în sine tot ceea ce este trebuincios unei vieţuiri creştine, tot ceea ce ar fi de folos în dreapta credinţă, lucrare duhovnicească, evlavie şi slăvire a lui Dumnezeu. Locul scripturistic care vine de obicei citat în sprijinul acestei idei este următorul: “căci din pruncie sfinţitele scripturi ştii, care pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată, şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea spre dreptate; ca să fie deplin omul lui Dumnezeu, spre tot lucrul bun desăvârşit” (II Timotei 3, 15-17).

Cei care se folosesc de acest pasaj în pledoaria lor pentru Sola Scriptura pretind că aceste versete ne învaţă “desăvârşita prisosinţă” a Scripturii – căci, „dacă Sfintele Scripturi ne pot face cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu… atunci, cu adevărat, nu mai este nevoie de tradiţie pentru a dobândi plinătatea şi desăvârşirea”.[1] Dar, la urma urmelor, ce spune acest pasaj?

Pentru început, ar trebui să ne întrebăm despre ce anume vorbeşte Sfântul Apostol Pavel atunci când pomeneşte de Scripturile pe care Timotei le cunoaşte încă din pruncie. Continue reading

Posted in Uncategorized | Tagged | 4 Comments

Nu mai suntem in evul mediu…..

ImageImageImageImageImageImageImageImage

Posted in Uncategorized | 1 Comment

“Parintele Tadei de la Vitovnita_Rugaciunea Lui Iisus. Smerenia. Blandetea. Pacea.”

Video | Posted on by | Leave a comment