Protocoalele de la Toronto. Pt I

COMPLOTUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE

PENTRU INSTAURAREA  NOII ORDINI MONDIALE

Cine ar putea spune? Oricare ar fi adevărul, conform anumitor informaţii pe care le-am obţinut, provenind din Franţa, dar mai ales revăzând evenimentele petrecute de-a lungul ultimilor douăzeci şi cinci de ani, s-ar părea că scenariul descris în acest „document” ne permite să înţelegem mai bine o situaţie care, până în prezent, multora li se părea mai mult decât imposibil de înţeles.

În volumul de faţă vă prezentăm documentul integral, însoţit de o analiză a noilor condiţii economice actuale care, în sine, par să-i confirme cu prisosinţă autenticitatea.

          Sfârşitul lunii iunie 1967: la Montreal se deschide Expo ’67; la Ottawa au loc ultimele pregătiri ale „Centenarului Confederaţiei”. În Statele Unite se dec1anşează contestarea Războiului din Vietnam şi, prin toată ţara, se desfăşoară mişcarea ,‚Flower Power”.  Ne aflăm în preajma evenimentelor din mai 1968, din Franţa, a exploziei naţionaliste de la Quebec, a festivalului de la Woodstock în Statele Unite… Dar, în acelaşi timp, acest sfârşit al lunii iunie 1967, marchează ultimele preparative pentru punerea la punct a „planului căderii Naţiunilor”, de către înaltele instanţe ale francmasoneriei anglo-saxone din Toronto.

Această reuniune secretă, de o înaltă confidenţialitate, este organizată de către „6.6.6. , cum se autointitulează următorii:

– cei care dirijează cele mai mari 6 bănci mondiale,

(1.în legătură cu acest subiect, vă recomandăm remarcabila lucrare ,,6.6.6. I’Antihrist, de Marc Dem, Editions du

Rocher (Âge du Verseau) (n. a.)

– cele mai mari 6 consorţii energetice de pe planetă, dintre care face parte şi petrolul,

cele 6 mari consorţii agro-alimentare, dintre care face parte şi controlul principalelor rute alimentare ale lumii.

Aceşti „6.6.6.” fiind cei mai înalţi responsabili ai finanţelor internaţionale vor defini, în cadrul reuniunii lor, o strategie comună în vederea supremaţiei absolute:

– asupra comerţului mondial,

– asupra posesiunii armei energetice, poartă deschisă spre secolul XXI, precum şi – asupra controlului internaţional al economiei agro-alimentare1, care cuprinde de asemenea, pentru ei, consorţiile farmaceutice ce acoperă, la rândul lor, piaţa mondială a vitaminelor şi a vaccinurilor.

„Planul” lor se rezumă la trei orientări majore pentru anii 1970-1980:

economia,

politica,

socialul.

Dacă reuşeşte, Planul trebuie să ducă în mod iremediabil la acapararea puterii mondiale, prin instalarea .Noii Ordini Mondiale; aceeaşi pe care preşedintele George Bush avea s-o promoveze cu atâta tam-tam la începutul anilor 1990.

PARTEA ÎNTÂI

Documentul Planul Roşu

 

Documentul grupului 6.6.6.

de la sfârşitul lunii iunie, 1967

Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.:

„PANEM ET CIRCENSE”1 ‚.

1.(Lat.) »PÂINE ŞI CIRC”, deviză a dictatorilor romani pentru a adormi nemulţumirile populaţiei (n.tr.)

Scopul proiectului mondialist :

„Genocidul vitalităţii, în favoarea rentabilităţii oculte”.

Mijloacele de finanţare a proiectului

Între altele, se va folosi:

– Ajutorul Umanitar

– Ajutorul Umanitar Internaţional, pentru finanţarea multinaţionalelor din grupul 6.6.6.

 

1.Carnea vacilor nebune, datorată de o societate agro-alimentară americană, producătoare a făinei pentru bovine. (n.a.)

Documentul:

Toate perioadele istorice care au dus la decadenţa civilizaţiilor au fost marcate, fără excepţie, de „spiritul rătăcirii oamenilor”. Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest

„spirit” să se traducă printr-o „societate mondială a timpului liber” sub toate formele sale. Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport, excursii (exo­tism) şi din distracţii în general, dar accesibile tuturor straturilor societăţii. Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern, şi că modernismul său e compus din capacităţile sale, din posibilitatea sa de a se distra în mare măsură şi, în prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.

Pentru atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să se poată infiltra mijloacele de informare (radioul, televiziunea, ziarele), mediile de modă şi de cultură, domeniile muncii noi, prin intermediul cărora vom influenţa, cu siguranţă, toate păturile societăţilor occidentale. Astfel, ţinând sub umbrela simţurilor tineretul, adulţii de mâine, vom avea în consecinţă cale liberă pentru a infiltra şi a transforma în profunzime, fără a da naştere la nelinişti, politica, sistemul legal şi învăţământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul, orientarea viitoare a societăţilor vizate de „Planul” nostru.

Populaţiile, după cum ştim, nu au memorie istorică. Repetă la nesfârşit greşelile trecutului, fără a-şi da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinţii, înaintea lor, spre aceleaşi scadenţe pe care le vor trăi sub o formă agravată înainte de sfârşitul secolului nostru. Observaţi, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la începutul acestui secol, graţie muncii înverşunate a predecesorilor noş­tri. După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii şi nepoţii lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar şi mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite în sfârşit să ne punem pe picioare „Noua Ordine Mondială”, fără ca nici unul dintre ei să-şi dea seama, fiind mult prea preocupaţi cu toţii de a-şi satisface în proporţie exagerată necesităţile senzuale cele mai primare.

O „Normă” generală mai mult decât importantă şi care şi-a dovedit deja valoarea la începutul actualului secol, prin construirea şi instalarea „Sistemului Comunist” de către regretaţii înalţi ofiţeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepţiei”. În principiu, după cum ştim, excepţia confirmă regula generală pe care o contrazice. Dar, în vocabularul nostru, excepţia este principiul care trebuie să le fie impus tuturor. Trebuie să procedăm de aşa manieră încât să imprimăm excepţii în diversele sfere ale societăţii, cum ar trebui să fie noile reguli generale aplicabile pentru toţi, scop principal al tuturor contestaţilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Naţiunilor.

Astfel, excepţia va deveni detonatorul cu ajutorul căruia întreaga societate istorică se va nărui în sine însăşi, într-o epuizare şi o confuzie fără precedent.

Fundamentele societăţii occidentale, în esenţa lor, originează în linie dreaptă din moştenirea iudeo-creştină. Tocmai această moştenire este aceea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noştri, care i-au finanţat pe scriitorii revoluţionari de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, înţeleseseră importanţa necesităţii de a fracţiona şi apoi de a face să explodeze acest nucleu vital, dacă dorea, în Rusia de exemplu, să reuşească să instituie noul „Sistem Comunist” din vremea aceea. Şi tocmai asta au făcut, determinând în mod minuţios producerea, de către filosofii şi scriitorii neconformişti ai epocii, al unui ,,manifest al gloriei Statului-Dumnezeu”, acesta având prioritate absolută asupra individului şi a familiei.

Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toţi indivizii, fără excepţie, vor fi supuşi Stării Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând să provocăm dispariţia familiei, ceea ce va antrena din aceeaşi lovitură dispariţia învăţămintelor religioase ancestrale şi, în al doilea rând, să-i nivelăm pe toţi indivizii, făcând să dispară clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să pară a fi fost generate de către voinţa populară să aibă aparenţele democraţiei.

Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestaţiilor studenţeşti instigate de noi înşine, al ziariştilor favorabili cauzei noastre şi a1 politicienilor cumpăraţi, vom reuşi să punem pe picioare noi organisme, prezentând toate aparenţele modernismului, cum ar fi un birou de protecţie a copilăriei susţinut cu o „cartă a drepturilor şi a libertăţilor”.

Pentru reuşita planului nostru mondial, Planul Roşu, trebuie să implantăm în toate societăţile occidentale ale ani­lor 1970 birouri pentru protecţia copilăriei, ai căror funcţionari, tineri intelectuali lipsiţi de experienţă, proaspeţi absolvenţi ai universităţilor unde sunt scoase în evidenţă principiile noastre mondialiste, vor respecta ca la carte, fără discernământ „Carta Drepturilor Copilului”. Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat concomitent cu barbariile Evului Mediu?

Această Cartă, laborios pusă la punct în „Lojile” noastre, ne va permite în sfârşit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să explodeze în indivizi opuşi cu sălbăticie unii altora, pentru protecţia intereselor lor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-şi denunţe părinţii prea autoritari prin faptul că sunt prea tradiţionali, prea religioşi. De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinţi unei psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de manieră generală în societate, o subminare a autorităţii părinteşti. Astfel, vom reuşi, într-o primă etapă, să producem o societate asemănătoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii îşi denunţau părinţii la stat, şi o vom face fără ca nimeni să-şi dea seama.

Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai uşor, în continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilităţile care până la data respectivă au ţinut de resortul exclusiv al părinţilor. Astfel, îi vom putea face pe toţi să considere învăţătura religioasă traditiona1ă, de origine iudeo-creştină, un abuz contra copilului.

În acelaşi timp, dar la un alt nivel, vom face să se înscrie, în cele mai fundamentale legi ale naţiunilor, regula că toate religiile, cultele şi practicile religioase de orice fel, inclusiv vrăjitoria şi magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale.

În consecinţă, va fi deconcertant de uşor să i se transfere acest rol statului, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanţe internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite.

Să înţelegem bine următoarele: scopul nostru nu este acela de a proteja copii, nici pe oricine altcineva, ci de a provoca explozia, apoi prăbuşirea naţiunilor, care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a Ordinii noastre Mondiale. Acesta este motivul pentru care „Birourile de Protecţie a Copilăriei trebuie să fie investite cu o autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceştia din mediile lor familiale originale şi să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre guvernamentale deja atrase spre principiile noastre mondialiste şi religioase. Astfel, în consecinţă se va realiza spargerea definitivă a „Celulei Familiale Occidentale”.

Căci, fără protecţia şi supravegherea părinţilor lor naturali, aceşti copii vor putea fi astfel handicapaţi definitiv în dezvoltarea lor psihologică şi morală, ajungând să reprezinte, în virtutea consecinţelor fireşti, prăzi uşor adaptabile la ţelurile noastre mondialiste.

Pentru asigurarea reuşitei unei asemenea întreprinderi, este de o necesitate primordială ca funcţionarii care lucrează în aceste „birouri”, în serviciul statului, să fie tineri, fără experienţe de trecut bogate, îmbibaţi cu teorii pe care le ştim ca fiind vide şi lipsite de eficacitate şi mai ales să fie obsedaţi de spiritul misionar al unor mari protectori ai copilăriei ameninţate. Căci, pentru ei, toţi părinţii trebuie să reprezinte nişte criminali de facto, pericole potenţiale faţă de bunăstarea copilului, considerat în cazul de faţă ca un „Dumnezeu”.

Un „Birou de Protecţie a Copilăriei” şi o „Cartă a Drepturilor Copilului” n-ar avea nici un motiv de a exista, în lipsa copiilor ameninţaţi. Mai mult, excepţiile şi exemplele istorice întrebuinţate pentru înfiinţarea lor vor sfârşi, mai devreme sau mai târziu, prin a dispărea, dacă n-ar fi alimentate continuu cu cazuri noi, produse pe bază permanentă. În acest sens, trebuie să infiltrăm „sistemul de educaţie” al naţiunilor pentru a face să dispară, sub acoperirea „Modernismului” şi a „Evoluţiei”, predarea religiei, a istoriei şi a educaţiei civice, diluându-le pe toate sub o avalanşă de experimente noi în mediul de învăţământ, acela al limbilor şi al matematicilor. În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generaţii toate bazele şi toate frontierele morale, toate cunoştinţele despre trecut – şi, prin urmare, orice formă de mândrie naţională – orice respect faţă de ceilalţi, orice putere prin cunoaşterea limbilor străine şi a ştiinţelor – deci, puterea asupra realităţii – vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus către toate formele de delincvenţă. În acest nou univers, fragmentat de frica de părinţi şi de abandonul oricărei responsabilităţi din partea acestora faţă de copii, vom avea cale liberă pentru a forma, în maniera noastră şi conform principalelor noastre obiective, un tineret în rândurile căruia aroganţa, dispreţul, umilirea aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale „Afirmării de Sine” şi ale „Libertăţii”. Ştim, însă, pe baza aceloraşi experienţe din trecut, că un asemenea tineret este din capul locului condamnat la autodistrugere, întrucât este de un „Individualism” funciar – deci, „Anarhist” prin definiţie. În acest sens, nu poate în nici un caz să reprezinte o bază solidă pentru continuitatea oricărui gen de societate şi, cu atât mai puţin, o valoare sigură pentru a se însărcina cu bătrânii acesteia.

În acelaşi spirit, este de asemenea imperios necesar să se creeze o „Cartă a Drepturilor şi a Libertăţilor Individuale”, precum şi „Birouri pentru Protecţia Cetăţeanului”, dându-le maselor iluzia că aceste inovaţii fac parte integrantă din „Modernismul” sus amintit al „Societăţilor Noi” din secolul XX. Sub aceeaşi formă şi în acelaşi timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obţină votarea unor noi legi pentru ,,Respectul şi Libertatea Individuală”. La fel ca în cazul ‚,Fa­miliei”, dar pe planul „Societăţii”, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivităţii, împingând astfel societăţile vizate direct spre autodistrugere. Căci, în cazul de faţă, inversiunea este totală: „Nu mai trebuie protejată, contra indivizilor care o pot ameninţa, societatea – dreptul majorităţii – cu mai degrabă individul – dreptul minorităţii – trebuie să fie protejat contra posibilelor ameninţări din partea majorităţii”. Iată scopul pe care ni l-am fixat.

Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, este primordial să se încurajeze „Libertatea Sexuală” la toate eşaloanele societăţii occidentale. Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare prin toate mijloacele posibile. Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi. Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?

Cu ajutorul oamenilor de ştiinţă şi al laboratoarelor finanţate de lojile noastre, am reuşit să punem la punct un procedeu chimic care va revoluţiona toate societăţile occidentale şi va arunca pradă uitării pentru totdeauna principiile morale şi religioase iudeo-creştine. Acest procedeu, sub formă de pilulă, va deschide larg calea „libertăţii sexuale” fără consecinţe şi le va împinge pe „femeile” naţiunilor spre dorinţa de a dori să se desprindă din starea care va ajunge să fie considerată jugul trecutului – sclavia femeii supuse bărbatului şi familiei iudeo-creştine tradiţionale. Odinioară „Centru şi pivot al celulei familiale”, femeia modernă, acum în calitate de persoană individuală independentă, va dori să-şi abandoneze rolul tradiţional, să se detaşeze de familie şi să-şi trăiască viaţa în conformitate cu aspiraţiile ei personale. Nimic mai firesc, ştim, dar locul în care noi vom interveni cu tărie va fi acela al infiltrării tuturor „mişcărilor de contestare feministe”, împingându-le logica până la cele mai extreme limite ale consecinţelor sale. Iar aceste limite se găsesc deja înscrise în dezintegrarea definitivă a familiei tradiţionale şi a societăţii iudeo-creştine.

Această „eliberare sexuală” va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din „conştiinţa populară” orice referire la „Bine şi Rău”. Prăbuşirea acestei bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei ‚,Eliberări a omului de trecutul său”, care însă, în realitate, este o formă de sclavie ce va fi profi­tabilă pentru „Planurile Mondialiste” pe care urmărim să le punem în aplicare.

Respectiva poartă deschisă pentru încurajarea ,‚Liber­tăţii Sexuale”, a „Divorţurilor”, a „Avorturilor” la cerere, a recunoaşterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne va ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale „Dreptului Legal” al societăţilor. Ea va fi un atu major pentru a împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a moravurilor; pentru a diviza indivizii unii în raport cu ceilalţi, în conformitate cu instinctele şi cu interesele lor proprii; pentru a distruge viitorul tineretului, împingându-l spre experienţe nefaste ale sexualităţii precoce şi ale avor­turilor; şi pentru a distruge moralmente generaţiile viitoare, împingându-le pe calea alcoolismului, a drogurilor diverse – al căror control se vor însărcina să-1 preia, la nivel mondial, ofiţerii noştri superiori din Lojile Internaţionale – şi a sinuciderilor – suicidul fiind considerat, de către un tineret dezabuzat şi abandonat în voia sa însuşi, ca un sfârşit cavaleresc.

Să amăgim tineretul naţiunilor, arătându-i pe părinţii săi ca pe nişte iresponsabili, imorali şi nereligioşi – în definitiv, necăutând altceva decât plăcerea, evaziunea şi satisfacerea nestăvilită a instinctelor, cu preţul minciunii, al ipocriziei şi al trădării. Să facem din divorţuri şi din avorturi o nouă cutumă socială, acceptată de toţi. Să împingem astfel tineretul spre criminalitate sub toate aceste forme şi spre refugierea în grupări distincte, inaccesibile mediului familial, pe care el îl va percepe, în mod inevitabil, ca pe o ameninţare la adresa propriei sale supravieţuiri. Ţesătura socială fiind astfel bulversată iremediabil, ne va fi posibil în continuare să acţionăm asupra politicii şi a economiei naţiunilor, în scopul de a le aduce la cheremul nostru; de a le face să accepte, forţate de împrejurări, planurile noastre pentru O Nouă Ordine Mondială. Căci, trebuie să recunoaştem, naţiunile, fiind lipsite de posibilitatea de a se baza pe un tineret puternic, pe o societate în care indivizii, regrupaţi în jurul unui ideal comun, întăriţi cu ajutorul unor bastioane morale de neînfrânt, i-ar fi putut asigura sprijinul istoric, nu vor putea decât să abdice în faţa voinţei noastre mondiale. Astfel, vom putea atunci să inaugurăm ceea ce au anunţat atât de mult creaţiile noastre din trecut „sis­temul comunist care profeţea o revoluţie mondială pusă în mişcare de toţi proscrişii din lume” şi „nazismul prin

care am anunţat O Nouă Ordine Mondială pentru o mie de ani”. Iată scopul nostru suprem: munca recompensată pentru toate valorile pe care le-a omorât pentru împlinirea ei, de-a lungul secolelor. Să afirmăm sus şi tare: „Toţi Fraţii din Lojile trecute, morţi în anonimat pentru realizarea aces­tui ideal pe care acum ne este posibil să-l atingem cu vâr­furile degetelor”.

Se ştie bine că omul, după ce şi-a asigurat necesităţile primare – hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul – tinde cu tărie spre a fi mai puţin vigilent. Să-i permitem să-şi adoarmă conştiinţa, orientându-i totodată spiritul după placul nostru, prin crearea de faţadă a unor condiţii economice favorabile. Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere. Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale:„Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire.

În acest sens, vom face din naţiunile-state noii „părinţi” ai indivizilor. Prin intermediul acestui climat de încredere în care „Agenţii Internaţionali” trimişi de noi vor fi făcut tot ceea ce este necesar pentru a îndepărta orice spectru al războiului mondial, vom încuraja ‚,Centralizarea” în favoarea statului. De această manieră, indivizii vor putea dobândi impresia unei libertăţi de explorare totale, în timp ce povara legendară a responsabilităţilor personale va fi transferată în sarcina statului. Astfel, vom avea posibilitatea de a multiplica în proporţie vertiginoasă sarcina statului, înmulţind fără nici un fel de limite masa de funcţionari intelectuali. Având garantată pentru ani de zile în avans securitatea materială, aceştia vor fi‚ în consecinţă, executanţi perfecţi ai „Puterii Guvernamentale”; cu alte cuvinte, ai „Puterii” noastre.

Vom crea astfel o masă impresionantă de funcţionari care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care va fi într-un moment sau altul la putere. Această maşinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi drept pârghie, când va sosi momentul, pentru a accelera prăbuşirea economică a statelor-naţiuni; căci acestea nu vor putea să întreţină la nesfârşit o asemenea masă salarială, fără a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor. Pe de altă parte, aceeaşi maşinărie îi va conferi aparatului guvernamental o imagine rece şi insensibilă; această maşinărie complexă şi absolut inutilă în multe dintre funcţiile ei ne va servi drept paravan şi mijloc de protecţie contra populaţiilor. Căci cine va îndrăzni să se aventureze prin dedalurile unui asemenea labirint, în scopul de a-şi face auzite doleanţele personale?

Tot în aceeaşi perioadă de buimăcire generală, vom profita de asemenea pentru a-i cumpăra sau elimina, în conformitate cu necesităţile momentului, pe toţi directorii de întreprinderi, responsabilii marilor organisme ale statelor, centrele de cercetări ştiinţifice a căror activitate şi eficacitate ar risca să confere o putere prea mare statelor-naţiuni.

Nu trebuie în nici un caz ca statul să devină o forţă independentă în sine, care ar risca să ne scape de sub control şi să ne pună în pericol „Planurile” ancestrale.

Vom veghea de asemenea să avem o autoritate absolută asupra tuturor structurilor supranaţionale ale naţiunilor. Aceste organisme internaţionale trebuie să fie plasate sub jurisdicţia noastră absolută.

În acelaşi sens şi pentru a garanta rentabilitatea influentei noastre asupra populaţiilor, va trebui să controlăm toate Mijloacele de Informare. Băncile noastre nu le vor finanţa, aşadar, decât pe acelea care ne vor fi favorabile, supervizând totodată închiderea celor mai recalcitrante. Acest lucru ar trebui, în principiu, să treacă neobservat în rândurile populaţiilor, acestea fiind absorbite de necesitatea de a câştiga cât mai mulţi bani şi de a se distra.

Încă de pe acum, trebuie să ne ocupăm de finalizarea fazei de deregionalizare a regiunilor rurale, amorsată la începutul „crizei economice” din 1929. Suprapopularea oraşelor a fost deviza noastră în cadrul „revoluţiei industriale”.

Proprietarii rurali de pământului, prin independenţa lor economică şi prin capacitatea pe care o au de a produce baza de alimentaţie a statelor, reprezintă o ameninţare la adresa noastră şi a planurilor noastre de viitor. Înghesuiţi în oraşe, oamenii vor fi mai dependenţi de industriile noastre pentru a supravieţui. Nu vom putea să ne permitem existenţa unor grupări independente de „Puterea” noastră.

Prin urmare, să-i eliminăm pe proprietarii de pământuri, făcând din ei sclavi ascultători, industriile fiind sub controlul nostru. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, să le permitem să se organizeze în cooperative agricole, pe care agenţii noştri le vor infiltra pentru a le orienta mai uşor în conformitate cu priorităţile noastre viitoare.

În cadrul structurii statului, să ne ataşăm de scoaterea în evidentă a ,,respectului” obligatoriu faţă de diversitatea de „culturi”, de „popoare”, de „religii”, de ,,etnii”, cu prioritate faţă de noţiunea de „unitate naţională”; acest lucru ne va permite să divizăm mai eficace populaţiile statelor-naţiuni şi astfel, să le slăbim autoritatea şi capacitatea de manevră. Împins la limite extreme, dar pe plan internaţional, acest concept, în viitor, va determina etniile diverselor naţiuni să se regrupeze pentru a-şi revendica fiecare, indi­vidual, propria participare la „Putere”; ceea ce va sfârşi prin a ruina naţiunile şi le va face să se fragmenteze în războaie intestine interminabile

Când naţiunile-state vor fi astfel slăbite prin toate aceste lupte intestine, toate întemeiate pe recunoaşterea ,,Drepturilor Minorităţilor” la independenţă, când naţionaliştii divizaţi în diferite facţiuni culturale şi religioase se vor confrunta orbeşte în lupte fără nici un rezultat posibil, când tineretul îşi va fi pierdut complet contactul cu propriile sale rădăcini, atunci vom putea să ne servim de Naţiunile Unite pentru a începe să ne impunem Noua Ordine Mondială.

De altfel, în acel stadiu, „Idealurile Umanitare, Sociale şi Istorice” ale naţiunilor-state se vor fi dezintegrat de mult, sub presiunea diviziunilor interioare.

SFÂRŞITUL Documentului organizaţiei 6. 6. 6.,

 datat în ultima parte a lunii iunie, 1967

Serge Monaste

(Ziarist canadian asasinat)

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Protocoalele de la Toronto. Pt I

  1. TLC says:

    Acest document pare in ton cu vremurile

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s