Rugaciunea facuta in comun cu ereticii (comentariu)

De mult timp in cadrul Bisericii Ortodoxe are loc un eveniment tragic, anume rugaciunile facute in comun cu heterodocsii. Acestea sunt un prilej de sminteala pentru unii, acte inofensive pentru altii, sau chiar manifestari de dragoste crestina pentru anumiti oameni. Insa desi ele au fost acceptate de multi clerici ecumenisti, totusi acestia interpreteaza gresit scopul canoanelor date impotriva rugaciunii in comun cu ereticii, raportand totul la nivelul lor de traire si nu la teologia mistica a parintilor . Interzicerea rugaciunilor facute in comun cu ereticii, nu a reprezentat o restrictie data pentru a-i separa pe credinciosii nestiutori ai vremurilor respective, de unii eretici iscoditori in credinta. Rugaciunea in comun cu ereticii cuprinde implicatie mistica, nu e sinonima cu un simplu dialog, aceasta neperturband doar starea launtrica a credinciosului, ci intregul spatiu eclezial. Actul eclezial al rugaciunii de obste, facuta impreuna, este un act care cuprinde impropriere, conglasuire si in final adancirea filiatiei Hristice la nivel personal.Noi crestinii fiind madulare reale ale trupului Inviat si pnevmatizat al Lui Hristos devenim una in Hristos si cu Hristos. Hristos nu este doar un deus abscontis, ci o realitate ad intra a mea, iar eu sunt ad intra trupului sau. Prin aceasta unire teantrica, ceea ce e interior trupului Sau, adica intreaga comunitate crestina, devine astfel interioara si persoanei mele intr-un mod foarte intim.Avand nousul(mintea) dupa chipul Lui Dumnezeu,omul are si capacitatea de a intra in relatie si a experia si energiile personale ale celorlalti, chiar daca nu este legat teandric cu acestia, astfel actul doxologic al rugaciunii comune implica automat si relatia launtrica cu ceea ce este si transmite persoana de langa mine, prin energiile sale proprii. De altfel aceasta este un lucru banal si arhicunoscut, fiecare poate simtii unele lucruri la anumiti oameni care transmit ceva mai accentuat…fie o senzatie de pace la unii, la altii de tristete, la altii de manie s.a, in functie de identitate fiintiala a acestora.Crestinii ortodocsi fiind botezati , aflandu-se in trupul Lui Hristos si Hristos in sinele lor, mai ales in adancul inimii lor, cum accentueaza parintii neptici, experiaza in momentul rugaciunii personale harul oarecum din adancul lor, nu din exterior.In timpul actului doxologic energiile personale ale crestinului sunt ascunse oarecum de lucrarea Hristica care are loc in acel moment, din el revarsandu-se harul dupa marimea sa, oricat de mica ar fi.”Dialogul” crestinului din cadrul rugaciunii, devine astfel un dialog complet Hristic, crestinul intra in relatie cu Hristosul din cadrul eclezial, energiile personale ale crestinilor fiind inabusite de un dialog al energiilor necreate.Eu nu mai sunt doar in relatie cu tine ca persoana, ci sunt in relatie si cu Hristosul din interiorul tau primit la botez, iar tu esti in relatie cu Hristosul din interiorul meu primit la botez.Hristos este contemplat personal doar in si prin intreg cadrul comunitar, comuniunea Hristica a rugaciunii fiind una ecleziala.Astfel simtirea energiile personale este inlocuita peste tot in spatiul crestin in timpul rugaciunii comune, cu simtirea reala a lui Hristos, care este prezent “acelasi”, in toata comunitatea crestina.Rugaciunea facuta de crestini in comun cu ereticii, nu poate insemna decat interpunerea energiilor personale ale acestora(ereticilor), in actul comuniunii si experierii Hristice, din moment ce acestia nu sunt botezati in Biserica, nu fac parte din trupul Lui Hristos si prin urmare inca nu lucreaza Hristos si harul Sau din interiorul lor, in timpul rugaciunii.Astfel de rugaciuni nu reprezinta decat o desacralizare grosolana a actului doxologic, o “mistica” bolnava care scoate din centru prezenta lui Hristos din acel moment si perturba launtric sinele adunat in linistea si bucuria experierii doar a Lui Hristos.Lucrurile respective nu au insa legatura cu marimea duhovniceasca a crestinilor ortodocsi, sau cu faptul ca toti ereticii ar avea cumva o viata stricata, ci pur si simplu asta e o consecinta a unirii cu Hristos prin sfantul Botez in crestinism, infierea in Biserica, adica in trupul Sau pnevmatizat, asadar multele voci heterodoxe sau ecumeniste radicale care critica si contesta canoanele parintilor si lipsa lor de dragoste o fac doar pentru a papagalisii ceva.Prin urmare inainte de a contesta importanta si actualitatea unor astfel de canoane ar fi bine ca macar sa ajungem si noi la un sfert din sensibilitatea si trairea duhovniceasca a parintilor.

Advertisement