Cel mai stupid lucru in diferentierea fata de ateism, este a te axa pe faptul ca ai ajuns la concluzia unui Dumnezeu ca forta creatoare si sustinatoare,ca sursa a existentei,(folosind adesea rationamentele logice ), ci nu la concluzia unui Dumnezeu persoana, ca fiinta relationara, ca existenta in creatie.
Cred ca descoperirea naturala a lui Dumnezeu consta in constiinta personala, in momentul cand am realizat ce valoare deosebita are aproapele meu si am ajuns sa-l iubesc.Constiinta ratiunii guvernarii cosmice din exterior in nici un caz nu poate fi superioara constiintei ratiunii existentei in sine si a valorii personale. Taina intruparii este strans legata de taina persoanei umane, chipul uman fiind in acelasi timp chip al Fiului, din aceasta cauza Dumnezeu e capabil de a-si insusi deplin firea umana prin Logosul Hristos.Centralitatea personala, centralitatea divina a creatiei, este umanul, si doar prin intelegerea si raportarea corecta la acesta este inteleasa in modul cel mai deplin divinitate
Cand afirm (in special stiintific, tomist s.a) de ce si cum Dumnezeu a creat si a sustinut universul, nu exista o relatie fiintiala intre mine si afirmatia mea, raman la stadiul de concept, de pura afirmatie conceptuala. Insa cand iubesc vb de ceva intim, nu sunt separat de ceea ce am afirmat.Cand ne este dor de cineva simtim nevoia de a ne afla langa el,cand il uram simtim nevoia de a ne departa, starea noastra interioara descrie o imagine proprie ei, care adesea este exteriorizata de artisti in operele lor.Trairea noastra interioara, care totodata defineste ceea ce suntem,descrie o imagine complexa, a ceva, de care este fiintial legata, neseparata. Putem gasi un corespondent cu care sa rezoneze in lucrurile exterioare, in ceea ce am vazut, sau nu.Cateodata se intampla ca acesta sa fie gasit intr-o persoana, iar imaginea din adancul inimii noastre sa rezoneze instant cu imaginea aceleia si sa aflam ca ea este ceea ce am trait si ceea ce suntem defapt in interior, si astfel sa spunem : ”Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.” iar El sa-ti raspunda: “astazi vei fi cu mine in rai”, sau putem pur si simplu sa nu avem posibilitatea de a cunoaste si vedea suficient de multe lucruri, iar din aceasta cauza sa nu ne identificam cu cu ceea ce rezoneaza defapt cu noi, crezand ca este vorba despre altceva in esenta sa, un concept nedeplin,strain noua.
Afirmatia in sine produsa poate fi atat expresia interioara ce rezoneaza cu esenta ei, sau doar o imagine prin care se cauta evadarea de fricile interioare, sau fericirea, fie doar chiar si o simpla indoctrinare. Astfel se pune intrebarea, cine il cunoaste defapt pe Dumnezeu mai bn, cel care il “cunoaste” conceptual dar nu rezoneaza deloc in ceea ce este el in interior cu Acesta, sau cel care nu-l “cunoaste” dpdv conceptual ca plasmuire rationala afirmativa, dar il simte si traieste in interior ca parte integranta a sa intr-o masura, in ratiunea inimii?In orice caz, cel ce isi iubeste aproapele are ceva in adancul sau care il aseaza intr-o relatie si o pozitie interioara mai apropiata de divinitate, o imagine ascunsa mai adanca a divinitatii.
adrian90blog 