Stilul lui Eminescu şi istoria limbii române.

Una dintre cele mai stupide și mai întâlnite critici legate de stilul folosit de către Eminescu, este afirmatia că stilul său metric aparține epocii de aur a romantismului german fiind demodat în Franța în timpul in care acesta scria. Acest lucru fiind chiar în concordanță cu disprețul său față de francofili, respectiv cu germanofilia sa. Motivul pentru această afinitate a sa faţa de germani este însă argumentat istoric.

 

De secole românii foloseau o versiune destul de latinizată a vechii slavone Bisericeşti. Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea, un expert în limba română medievală și  relația acesteia cu limbile latine estice, a arătat că inițial  lucrurile nu au stat aşa. Mama limbii românesti o reprezintă colonizarea romană din Europa de Est.

Dar  în măsura în care re-latinizarea limbii Române  ar avea o mamă vitregă, aceasta ar fi Austria, nu Franța. Pentru a scăpa de influenţele slave, Școala Ardeleana din Transilvania secolulului al XVIII-lea, folosea la bază  limba germană, nu franceză. Ca cineva ce era bine educat  cu privire la originile popoarelor și limbilor indo-europene, cel puţin atât cît era cu putinţă în secolul al XIX-lea,  Eminescu a considerat cu siguranță că aceasta era o decizie înțeleaptă. Astfel, forma sa ritmică provenea  mai mult din  limba germană decât din franceză  din cauza unui adevar istorico-lingvistic, și nu numai pentru că simțea că francofilii liberali i-au ruinat ţara.

–  Articol scris de Amory Stern.

Advertisement