Moartea unei Stele: Eminescu și re-masculinizarea devenirii în “La Steaua”
În cadrul ciclului Heraclitian, focul, deși fundațional pentru om, înseamnă moartea cerului. Este astfel a doua fază a ciclului. Pământul este moartea focului, iar apa reprezintă moartea pământului.Despre moartea apei, cineva poate deduce din citirea fragmentelor lui Heraclit laolaltă, în întregime, că aceasta apare într-un nou ciclu care urmează același tipar.
Încă din perioada lui Goethe, cu influențele sale cabalistice care provin din timpul Renașterii italiene, filosofia occidentală, literatura și știința, au confundat primatul heraclitean al devenirii – mai degrabă decât a fi în sens platonic, cu un fel de viziune htonică asupra lumii. De obicei, conceptul de a deveni și a devenit este prezentat ca fiind organic. În secolul XX, Spengler a sintetizat această orientare goetheană, în timp ce Julius Evola a atacat-o, dar nici unul dintre ei nu a contestat in sine această ipoteză.
Heraclit a fost de fapt cel mai radical “celest” dintre toți clasicii. Conceptul său de foc- prezentat ca-Logos, se referă la focul astral și nu, așa cum s-a presupus mereu, la focul legat de pământ. Evident, scopul său era de a restabili închinarea primordială indo-europeană, pe care o credea pierdută în literatura și filosofia greacă.
“La Steaua” este una dintre poeziile cele mai concise și originale ale lui Eminescu. Ea reorientează întreaga viziune heraclitiana a romanticismului european înapoi la o viziune a vieții mai degrabă cerească, decât htonică . Ideea de a deveni este re-masculinizată – adică, reorientată spre ceruri.
Mai degrabă decât clișeul feminin, simbolul organic al celor mai multe poezii romantice, viața este prezentată în “La Steaua” ca moartea focului ceresc. Intenția inițială a lui Heraclit este restabilită. O realizare destul de impresionantă pentru o poezie de doar câteva strofe scurte.
| LA STEAUA
La steaua care-a răsărit
Poate de mult s-a stins în drum |
Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă.
(Mihai Eminescu: 1886, 1 decembrie) |
Articol scris de Amory Stern
Traducere: Adrian Ionescu
adrian90blog 
Pingback: Moartea unei Stele: Eminescu și re-masculanizarea devenirii în La Steaua - »
Here is the English version: https://thelegionofmichael.blogspot.com/2017/09/the-death-of-star-eminescus-re.html
I made this blog because my Codreanu page on Facebook got zucced and as of this writing, I have just received a 24 hour ban for “violating community policies.”