Raspuns catre un ateu. Daca sportul tau preferat este datul cu parerea, atunci esti ignorant, sau incult, sau…… ateu :)

Observ ca pe net a aparut un clip cu un individ cu pretentii de primata, care se screme, folosind un limbaj specific, adica de jungla, sa ne explice cum Biserica Ortodoxa a neamului nostru e cel mai mare rau de pe pamant, iar orele de religie nu au ce cauta in scoala. Si, pornind de la un protocol banal dintre patriarhie si stat, isi da cu parerea despre ora de religie si despre istoria si teologia “malefice” ale Bisericii Ortodoxe, care, dupa el se intinde de la Luther si Calvin, pana la sola scriptura si inchizitia catolica :).
Fireste, nu ar fi asta niciun capat de tara, pentru ca BO a promovat dintotdeauna dialectica, insa, ceea ce deranjeaza cu adevarat e tocmai imposibilitatea de a stabili o dezbatere argumentata, dialectica cu un astfel de individ care, chiar acum “in epoca internetului”, incearca sa combata “fanatismul religios” cu cel marxist, folosind aceleasi texte anacronice din propaganda comunista, de care se saturasera si bunicii nostri, ca sa nu mai spun de parinti, tocmai pt ca doar asta reprezentau – propaganda ieftina, fara macar o baza firava in adevar.
Consider ca oamenii inteligenti ar trebui sa poata dialoga pe orice tema, chiar daca s-ar afla in “tabere” diferite, dpv al unui aspect sensibil, cum e religia. Insa, pentru un dialog interesant, argumentat, acestia ar trebui sa fie cat de cat informati despre subiectele discutiei. Pe cine nu deranjeaza, de altfel, un interlocutor care nu stie decat sa repete obsesiv niste fraze introduse artificial timp de 50 de ani de ateism in mentalul colectiv. Cel putin, eu ma astept ca cel cu care intru in dialog sa aiba macar o cunoastere de baza asupra temelor pe care le abordeaza, fiindca altfel ajungem la ….. ca sa-l parafrazez tocmai pe individual in cauza: daca sportul tau preferat este datul cu parerea atunci…as fi zis roman, dar de fapt esti doar incult
Da, asta e, ignoranta crasa a acestuia e ceea ce deranjeaza cel mai mult in acel clip. Ignoranta ce se intinde(culmea, a reusit chiar aceasta performanta, sa nu fie in tema nici macar cu stiintele pe care le absolutizeaza) la absolut toate subtemele luate in discutie. Si pentru a nu urma aceeasi cale ca acela, ci a urma un discurs argumentat, o sa reiau pe rand aceste subteme.
In primul, o sa luam in discutie argumentul stiintei. Si acesta, ca in vechiul discurs expirat comunist, incearca sa opuna religiei stiinta. Pe bune?? Chiar a ramas la faza aia? Pai hai sa o luam asa…cu ce ar fi mai daunator sa se studieze religia, acea materie ce nu are nimic de-a face cu realitatea dupa spusele lui, sau… sa se studieze in continuare, in mare parte din timpul alocat fizicii in scoala, fizica clasica, in conditiile in care, de vreun secol incoace, de cand se studiaza fizica cuantica, ne tot dam seama ca, cel putin in cazul particulelor si incet incet descoperim ca si in cazul structurilor macroscopice, fizica clasica chiar e pe langa realitatea si nu o descrie. In unele cazuri chiar poti sa spui ca filosofia cu metafizica ei descrie mai bine realitatea decat aceasta fizica clasica care e studiata vreo 8 ani la scoala, fara ca nimeni sa se revolte de anacronismul ei.
Aa, pe de alta parte, ne miram de „imposibilitatea” unor explicatii din filosofia crestina. Hmmm, oare de ce ar fi mai greu de crezut posibilitatea existentei unui Dumnezeu ca cel din ortodoxie fata de acceptarea principiului incertitudinii, a entanglement-ului, a dualitatii unda-particula, a colapsarii functiei de unda abia sub un Observator sau… ca sa ne referim la o alta ramura a stiintei care a facut mari progrese in ultimii ani, adica neurostiinta, cum incadram modelul cuantic al mintii si existenta unei „constiinte universale” in toata acea teorie materialista, simplista, construita pe principiul „daca nu vad inseamna ca nu exista”. E chiar trist ca nici macar pe aceasta stiinta, pe care o lauda atat, de fapt nu o cunoaste si totusi, isi da cu parerea despre orice.
Acum sa vb despre ceea ce uraste, adica religia, pe care de asemenea nu o cunoaste. Nu ii cunoaste literatura, Geneza: ca majoritatea textelor Vechiului Testament, nu are valoare literala in crestinism, si nici macar in iudaism, ci doar in sectele neoprotestante, Biserica percepand-o alegoric, si nu de azi de ieri, pt ca nu ar vrea sa se faca acum de ras, ci de mii de ani, inca dinainte sa se formeze canonul Biblic in crestinism. Nu ii cunoaste nici invataturile: Biserica nu a considerat niciodata femeia ca fiind inferioara barbatului, iar reprezentarea lui Dumnezeu ca un mosulet cu barba e necanonica si interzisa in iconografie. Ideea ca Dumnezeu pedepseste si te trimite intr-un foc material numit iad este occidentala. In ortodoxie, iadul este o stare interioara si nu un loc fizic, acea stare generand doar la nivel noetic locul specific masurii interioare. Cu alte cuvinte vezi ceea ce esti.
Si, binenteles, nu ii cunoaste nici istoria: sa afirmi ca Biserica Ortodoxa a produs inchizita este halucinant. Biserica nu a produs inchizita, ci tocmai a fost victima ei, aceasta a suferit in timpul inchizitiei provocate de catolicism. Biserica a fost tocmai victima, nu prigonitorul. Cat tupeu, incultura si nesimtire sa faci o astfel de afirmatie, cand parintii nostri au murit in Ardeal in timpul inchizitiei catolice pt ca erau ortodocsi, cand avem sfinti in calendar martirizati in timpul acesteia, cand a existat chiar si o cruciada antiortodoxa….mai ramane sa spuneti ca preotii ortodocsi au inchis, torturat si ucis pe comunistii atei in anii 50 pentru ca predicau materialismul dialectic si nu invers.
Si daca tot vorbim despre istorie, dpdv istoric, evolutionismul apare initial ca o teorie imbratisata de Imperiul Britanic pt a justifica sclavia si crimele din Commonwealth. El a convenit de minune Imperiului in acel moment pt ca el prezenta evolutia si in ceea ce priveste rasele umane, sclavii negri aparand ca suboameni. Fireste, un trecut opus bigotismului si fanatismului retrograd din crestinism si foarte civilizat, de altfel,. Ca si afirmatie pretins stiintifica, evolutionismul nu poate fi o certitudine, ci doar o ipoteza, din moment ce dovezile descoperite sunt firave. Nu am sa intru in detalii tehnice, puteti insa sa gasiti usor tone de dovezi si argumente critice care dovedesc subrezenia acestei teorii. https://sites.google.com/site/oiftime/evolutionism.creationismstiintific.antie
Incercarea de a ideologiza cunoasterea si de a o pune in opozitie cu Biserica, este una patetica si de prost gust. Cunoasterea, adica stiinta, cuprinde mai multe aspecte si are totodata mai multe scopuri. Crestinismul trateaza in principal aspectul metafizic, biologia, structura si functiile organismelor vii, fizica, proprietatile si dinamica materiei/creatiei samd.Privind afirmatiile facute despre crestinism si stiinta….. niciodata Biserica Ortodoxa nu a condamnat cercetarea stiintifica, sau a persecutat vreun cercetator pt ca a descoperit un anumit lucru, care, chipurile, era incomod pt ea, ci aceste lucruri s-au intamplat doar in catolicism sau protestantism, care, fiind in perioada scholastica, au dogmatizat si schimbat inclusiv rolul cercetarii stiintifice. Adica tocmai de catre cei care s-au despartit de Biserica. Fireste insa ca, dupa neuronul stafidit al unora, Giordano Bruno sau Galileo Galilei au fost omorati de Biserica Ortodoxa :). Dimpotriva, Biserica a promovat cercetarea si cunoasterea, militand intens pt ca insisi mirenii simpli sa practice cel putin dialectica. De altfel, si adevarurile teologice in ortodoxie, au alt inteles decat in catolicism. Daca in Occident vorbim despre dogmatizare si dogma (ca invatatura inchisa), in ortodoxie vb de filosofie”si “oros”(sinteza, definitia unei filosofii/idei filosofice), care denota deschiderea invataturii sau sintezei teologice, in sensul ca aceasta arata o directie, duce spre un aspect, sau o realitate inefabila, despre care se poate vorbi la infinit…..cuvantul fiind doar o incercare relativa si inexacta de a defini nedescrisul experimentat in cadrul mistic si eclezial. Faimosul text “crede si nu cerceta” pe care incearca sa se sprijine ateii, nu a apartinut niciodata Bisericii, ci dimpotriva, filosofului pagan Cels, fiind preluat apoi de catre propagandistii atei in timpul comunismului, tocmai cu scopul de a manipula prin minciuna, profitand de necunoasterea si naivitatea oamenilor simpli. Totusi, cultura religioasa vasta si neindoctrinarea acestui individ sunt salvate atunci cand afirma ca Biblia sustine ca pamantul este plat, dupa cum se si vede 🙂 :“Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.” (Pildele lui Solomon 8,31).
Acum… binenteles ca individul nu e bine informat, ca sa fiu dragut, nici in legatura cu tema la zi – protocolul dintre Ministerul Educatiei si Patriarhie. Vizavi de orele de religie si de acest protocol in sine, eu nu stiam ca romanii au avut o istorie si o identitate atee si acum am venit peste istoria si cultura lor, bagandu-le pe gat ora de religie :). Ca popor crestin ortodox, este firesc sa ne studiem propria credinta si a stramosilor nostri, mult mai firesc decat studiul altor materii. Apropo, de cand religia e obligatorie si nu optionala? Nu stiam asta, cum probabil nu stie nici statul sau patriarhia 🙂 …. Este firesc ca statul sa aiba un protocol cu orice cult religios, din moment ce vorbim, cel putin teoretic, de o invatatura care este apanajul acelora, iar statul nu are competenta necesara. Va reamintesc ca un protocol asemanator exista de foarte multi ani si in cadrul altor culte din tara noastre care predau religia in functie, de confesionalitatea lor, culmea insa ca doar acum in cazul BOR brusc s-au trezit anumiti indivizi acum peste noapte. As putea spune chiar dimpotriva, statul se baga abuziv in cadrul alcatuirii manualelor, acestea fiind corectate, cenzurate si chiar dirijate de catre o comisie a carei competenta este dubioasa. Astfel, manualul de religie, teoretic ortodox, nu are f mare legatura cu teologia patristica si spiritualitatea ortodoxa, fiind intr-o masura protestantizat, avand in multe locuri un aspect juridic, moral si nu duhovnicesc. Din aceasta cauza au existat in el chiar si anumite exemple evident nefericite, straine de teologia ortodoxa, dar care nu reprezinta nicidecum regula sau invatura ortodoxa.
Oricum, pana la urma da, aveti dreptate, probabil ca generatiile de copii vor fi din ce in ce mai depravate si poate aveti dreptate sa fiti revoltat, dar, acum gandind la rece si cu bun simt, oare acea ora care e de fapt de morala crestina si nici macar de filozofie crestina, oare acea ora pe saptamana ii va face depravati, inculti, lenesi? Oare folosirea nediscriminatorie a internetului de la varste la care copilul intr-adevar nici nu prea are capacitatea formata de discernere, in conditiile in care parintii sunt prea ocupati cu cele 2 servicii sau plecati in afara pt ca statul roman nu le asigura niciun viitor lor sau copiilor lor si chiar daca ar vrea, nu mai au nici timp si nici energie sa ii ajute pe copiii lor sa aleaga lucrurile cu adevarat utile pe care ni le ofera tehnologia (si asta vine de la cineva conectat aproape permanent la un dispozitiv cu internet 🙂 ).
Da, aveti dreptate sa fiti ingrijorat pt viitorul copiilor si sa fiti revoltat, dar ar trebui sa fiti revoltat pe cei care se ocupa de conducerea acestei tari sau, mai bn zis, cu ducerea ei in ruina, iar acestia, trebuie sa fim sinceri cu totii si sa vedem ca denota o atitudine egoista, materialista si hedonista desprinsa mai degraba in timpul scolii atee dinainte de 89 si nu la ora de morala crestina.
Si, daca tot am ajuns la stat, a fi impotriva faptului ca Biserica primeste fonduri este sinonim cu a fi impotriva faptului ca statul roman primeste fonduri, beneficiarii fiind tot romanii si chiar unele institutii ce apartin statului (de data asta chiar pe bune si nu cum suntem obisnuiti sa isi ajute statul roman cetatenii, turnand peschesul in buzunare straine). Banii care se strang teoretic in Biserica nu sunt pt clerici, ci pt constructia de biserici, activitati misionare sau filantropice samd. Prin urmare, de acestia beneficiaza tot credinciosii romani care il iubesc pe Hristos si crestinismul. Daca un cleric isi insuseste abuziv din aceste fonduri, atunci acesta a furat din banii Bisericii si devine tocmai o actiune indreptata impotriva Bisericii, si nu una facuta de Biserica, dupa cum vor unii ca acestia sa manipuleze, incercand sa ne atace crestinismul. Pe langa asta, fondurile primite de Biserica se situeaza undeva la mai putin de 0,1% din PIB (din date si statistici oficiale), in conditiile in care 90% din cei care finanteaza bugetul statului sunt credinciosi ortodocsi, dintre care cel putin 5% practicanti ferventi, ce considera finantarea vietii spirituale din cadrul eclezial o prioritate… si totusi, lor le revin doar 0,1%, desi si ei sunt contribuabili ca si ceilalti, restul ajungand abuziv tocmai la cei care se dau moralisti si critica Biserica pt faptul ca, chipurile, le-a furat din taxele si impozitele platite, cand, culmea, aceasta repartitie de fonduri este inegala si nedreapta in sensul ca ii favorizeaza chiar pe ei.
De altfel, ca sa ne lamurim si cu aspectul acesta, termenul “Biserica” nu defineste pe clerici, cum au insistat comunistii sa-i minta pe naivi, pt a o separa de Hristos si de neamul nostru. Biserica Ortodoxa descrie un termen mistic, ce defineste persoana Lui Hristos aflata in comuniune cu credinciosii care se afla in adevar. Cand ataci Biserica, automat ataci 90% din populatia tarii, ii ataci pe inaintasii nostri care au fost botezati in Ea, il ataci pe Stefan si pe razesii lui care au murit pt apararea credintei noastre, pe Brancoveanu si pe fiii sai care au murit muceniceste pt Hristos si pe ceilalti stramosi ai nostri care au reprezentat acest neam cu demnitate…calci in picioare neamul romanesc si istoria lui.
Pana la urma, voi, cei deschisi la minte, si nu uraciosi, retrograzi si intoleranti ca ortodocsii, cum puteti sa vb cu atata ura de Biserica neamului nostru, pentru care au murit stramosii nostri, fiind ucisi de comunistii atei anticrestini in lagare si inchisori, de Biserica pe care Eminescu a numit-o “maica poporului roman”.
Astfel de discursuri se incadreaza perfect in tiparul personajului fara identitate, indoctrinat, ce nu are o baza solida si care reprezinta doar produsul ideologic al unei anumite propagande. Astfel de personaje au existat masiv in istoria tradarii unui neam si exista si acum, mai ales dupa aproape un secol de propaganda antiromaneasca. Aceleasi idei propagandistice au fost si in perioada comunista, existand si atunci multi indivizi fara identitate si fara un nivel minim de cunoastere, care au luat de buna propaganda anticrestina, comunista. Romanii adevarati insa si-au cunoscut propria istorie si credinta si au ironizat astfel de afirmatii, stand fermi si cu demnitate, chiar cu pretul vietii, in fata minciunii, pt apararea adevarului ancestral .

Advertisements
Posted in Uncategorized | 29 Comments

Sfantul Ierarh Ermoghen: In vremurile ANTIHRISTULUI locul idolilor va fi luat de stapanire

Talcuire cutremuratoare la Apocalipsa a Sfantului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului si Siberiei

In vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stapanire, care va cere inchinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societatii, desi fara a aduce direct vreo atingere credintei, va fi partas al acestei stapaniri. Atunci se va face despartirea celor buni de cei rai, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmasilor lui Hristos de slugile lui antihrist.

Adevaratii credinciosi din imparatia antihristului – societatea vremurilor din urma – vor vietui in singuratate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societatii, nu vor avea niciun fel de obligatii civice. Cei ce vor recunoaste legile societatii si se vor supune, chiar cu neplacere, se vor face partasi antihristului prin aceasta si vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu.

In timpul stapanirii antihristului va fi minte sataniceasca, ce va actiona politiceste, fara sa se atinga de credinta in chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplina libertate, desi, in cele din urma, stapanirea antihristului va combate toate sectele si religiile.

Va actiona din punct de vedere moral si va cauta sa convinga si sa se vatame de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovaduire si la savarsirea „legala” a slujbelor bisericesti il vor avea numai cei ce respecta legile statului si nu incalca „disciplina”. Lacasurile de inchinaciune vor fi sub stricta supraveghere si in ele va dicta aceeasi ocarmuire, ea fiind capul in locul lui Hristos si nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar crestinii orbiti nu vor observa nimic, desi acest lucru l-ar putea intelege si un prunc mic.

Stapanirea antihristului ii va lua asadar pe toti sub un control riguros, ca sa stie cine se supune si cine nu; dupa cum scrie si parintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mana cu de-a sila la biserica”.

Totusi unii nu vor fi prigoniti de la inceput, pentru a pastra aparentele in legatura cu libertatea constiintei. Abia spre sfarsit, cand toti se vor gasi anihilati in staulul Babilonului si mania lui Dumnezeu va fi aproape, stapanirea va da ordin sa fie nimiciti ca niste criminali inraiti cei ce se razvratesc „impotriva umanitatii”, iar in acele vremuri decazute, intreg poporul va primi cu entuziasm masurile luate de stat.

Articol preluat de pe: http://saccsiv.wordpress.com/2014/04/21/sfantul-ierarh-ermoghen-in-vremurile-antihristului-locul-idolilor-va-fi-luat-de-stapanire/

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Sola Scriptura – O examinare ortodoxă a învăţăturii protestante –

 

Partea I: Sunt protestanţii o cauză pierdută?

În deşertăciunea minţii lor… (Efeseni 4, 17)

De când m-am convertit de la Protestantismul evanghelic la Ortodoxie, am observat o uimire generală din partea celor ce au crescut în Ortodoxie cu privire la posibilitatea convertirii unui protestant. Iar acest lucru nu se datorează îndoielii cu privire la propria lor credinţă, nu; de obicei ortodocșii sunt uimiţi de faptul că ceva anume a putut înfrânge stăruinţa îndârjită a protestantului în felul său greşit de a vedea lucrurile! Am ajuns să conştientizez că majoritatea ortodocşilor au o înţelegere vagă şi mărginită a ceea ce este Protestantismul şi a originii adepţilor săi. Astfel, atunci când credincioşii aflați întru Ortodoxie din leagăn au dispute cu protestanţii, chiar dacă folosesc adeseori aceleaşi cuvinte, în general nu poate fi vorba cu adevărat de comunicare, pentru că ei nu folosesc acelaşi limbaj teologic – altfel spus, nu au un fundament teologic comun spre a-şi exprima diferenţele. Desigur că atunci când te gândeşti la cele mai mult de douăzeci de mii de denominaţiuni neoprotestante care există în ziua de astăzi (al căror singur element comun este pretenţia fiecăreia dintre aceste grupări de a deţine în mod exclusiv dreapta-înţelegere a Bibliei), trebuie fără îndoială să ai înţelegere faţă de cei ce sunt confuzi cu privire la Protestantism.

 

În ciuda tuturor opreliştilor ce le întâmpină, cu siguranţă este nădejde şi pentru protestanţi. Protestanţii dornici de a afla sănătatea teologică a adevăratei slăviri şi de a cunoaşte credinţa creştină de veacuri, practic bat la porţile Bisericii noastre (pentru cei ce nu dau atenţie acestui fenomen, o asemenea afirmaţie poate părea curioasă). Aceştia nu mai sunt satisfăcuţi de contradicţiile şi excentricităţile Americii protestante contemporane, dar pe de altă parte, trebuie să fim pregătiţi atunci când primim în casă astfel de peregrini. Aceşti oameni chiar au întrebări de pus! Mulţi dintre ei sunt pastori protestanţi sau laici cât se poate de bine informaţi; sunt căutători sinceri ai Adevărului, dar au multe prejudecăţi de învins şi au nevoie de creştini ortodocşi documentaţi care să îi ajute să depăşească aceste probleme – ortodocşi care ştiu de unde vin protestanţii, dar şi mai important, care ştiu ei înşişi pe ce se întemeiază credinţa lor!

În mod ironic (sau providenţial) această creştere a interesului pentru Ortodoxie din partea americanilor ce provin dintr-un mediu protestant are loc în condiţiile unei invazii fără precedent a diferitelor secte religioase în ţările de tradiţie ortodoxă, în urma deschiderii frontierelor ţărilor din fostul bloc comunist. Pe poziţie de avangardă, evangheliştii şi carismaticii americani s-au ciocnit de multe ori între ei – fiecare sectă voind să se poată lăuda că este ceea ce a pus dintâi piciorul chiar şi printre păgânii ruşi! Prin urmare, noi ortodocşii, ne confruntăm cu aceste două mari nevoi – pe de o parte, chemarea misionară de a face cunoscută Credinţa ortodoxă protestanţilor de aici din Vest, iar pe de altă parte, datoria de a sta cu toată convingerea împotriva răspândirii ereziilor printre ortodocşi, atât aici cât şi în ţinuturile tradiţional ortodoxe. În ambele cazuri, trebuie înainte de toate să dobândim destulă cunoaştere şi înţelegere a chestiunilor cu care ne confruntăm.

Poate că cea mai demoralizantă trăsătură a Protestantismului – caracteristică ce i-a şi dat reputaţia de rezistenţă obstinată – constă tocmai în numeroasele sale diferenţe şi contradicţii. Ca şi Hidra antică, mulţimea sa de capete continuă să sporească, şi deşi este admirabil să încerci să înţelegi şi să combaţi fiecare din aceste erezii, nu este aceasta totuşi calea de a le răpune. Pentru a înţelege preceptele ce sunt proprii fiecăreia dintre secte este nevoie de o bună cunoaştere a istoriei şi evoluţiei Protestantismului în general, de o cercetare intensă a tuturor curentelor şi orientărilor teologiei protestante, a cultului, etc., precum şi de o sumedenie de lecturi din teologia lor contemporană, în ideea de a înţelege câteva din principalele tendinţe actuale (cum ar fi liberalismul sau „emoţionalismul”). Chiar şi în aceste condiţii, nu poţi fi cu totul la zi cu noile grupări ce apar aproape zilnic. Şi totuşi toate diferenţele dintre acestea se sprijină pe o idee de bază ce aduce laolaltă toată această masă amorfă de mii de grupuri disparate în categoria generală de „protestant”. Fiecare dintre denominaţiunile neoprotestante (cu mici excepţii) are convingerea că deţine exclusiv dreapta-înţelegere a Bibliei, şi deşi toate se contrazic în această privinţă, cad totuşi de acord în general asupra modului de interpretare a Bibliei: individual și în afara Tradiţiei Bisericii. Dacă cineva ajunge să pătrundă această credinţă, să înțeleagă de ce este greşită şi felul în care se cuvine să ne apropiem de Scripturi, atunci poate aborda cu înţelegere orice protestant indiferent de denominațiunea sa. Chiar şi secte divergente precum Baptiştii şi Martorii lui Iehova nu sunt de fapt într-atât de diverse cum par din afară, odată ce ai înţeles aspectul esenţial. Dacă vei avea vreodată ocazia să asişti la o dispută cu privire la Biblie între un Baptist şi un Martor al lui Iehova, vei observa că ambii nu fac decât să citeze diferite versete biblice, dându-şi astfel replica unul altuia. Dacă sunt deopotrivă de înzestraţi intelectual, nici unul din ei nu va ajunge nicăieri cu argumentaţia, pentru că în mod esenţial, ambii sunt de acord în privinţa abordării textului biblic, şi tocmai pentru că nici unul dintre ei nu pune în discuţie această idee comună de bază, nu pot înţelege că însăşi modul lor comun de abordare al textului biblic este problema. Aceasta este inima acestei Hidre a ereziilor: străpunge-i pieptul, toată mulţimea de capete vor cădea deodată la pământ, neînsufleţite.

De ce Sola Scriptura?

Dacă vrem să înţelegem felul în care gândesc protestanţii, va trebui mai întâi de toate să ştim de ce cred ceea ce cred. De fapt, dacă e să ne punem în locul primilor reformatori, cum ar fi Martin Luther, nu putem să nu apreciem într-o oarecare măsură raţiunile din care aceştia s-au ridicat în apărarea doctrinei Sola Scriptura (sau “doar Scriptura”). Dacă te gândeşti la corupţia din sânul Bisericii Romano-Catolice de la acea vreme, la învăţăturile depravate pe care le promova şi la interpretarea pervertită a tradiţiei pe care o folosea în apărarea ei – dincolo de faptul că timp de secole întregi, Apusul a pierdut orice contact real cu moştenirea ortodoxă a Bisericii – e greu să-ţi închipui că Luther ar fi putut avea rezultate mai bune. Cum ar fi putut Luther să aducă în sprijinul său Tradiţia pentru a combate abuzurile, în condiţiile în care Tradiţia (idee cultivată în tot Apusul Romano-Catolic) era identificată cu instituţia papalităţii care era responsabilă de toate abuzurile? Luther nutrea credinţa că Tradiţia era cea care greşise, şi dacă Biserica trebuia reformată, el trebuia să o facă tocmai prin întărirea Scripturilor. Cu toate acestea, Luther nu a urmărit nici o clipă ca astfel să înlăture Tradiţia, și nu a folosit niciodată cuvântul Sola în privința Scripturii la modul absolut – ceea ce a voit cu adevărat a fost să îndepărteze, cu ajutorul Scripturii, toate acele părţi stricate din „tradiţia” romano-catolică. Din păcate, retorica sa s-a ridicat cu mult deasupra propriilor acţiuni, iar reformatorii radicali de mai târziu au urmărit conceptul Sola Scriptura până la concluziile sale logice.

 

Partea a doua: Probleme ale doctrinei Sola Scriptura

 

A. Sola Scriptura este o doctrină fundamentată pe premise eronate

O premisă este ceva în care credem de la bun început, de obicei chiar la modul inconştient. Atâta vreme cât o premisă este validă, totul e bine şi frumos; o supoziţie falsă, însă, nu poate conduce decât la concluzii falsă. Ar fi de dorit ca atunci când cineva a pornit de la o asemenea supoziţie inconştientă şi i s-a demonstrat că teza sa nu este validă, să se întrebe într-un sfârşit unde a greşit. Protestanţii care sunt sincer dispuşi să evalueze starea actuală a lumii protestante ar trebui să se întrebe în sinea lor următorul lucru: dacă Protestantismul şi temeiul său doctrinar, Sola Scriptura, sunt de la Dumnezeu, de ce s-a ajuns totuşi în ziua de astăzi la peste douăzeci de mii de diferite grupări ce nu pot cădea de acord în privinţa unor aspecte esenţiale ale Bibliei, nici măcar asupra semnificaţiei numelui de Creştin?

Cum e posibil (dacă Biblia este de ajuns, în afara Sfintei Tradiţii) ca un Baptist, un Martor al lui Iehova, un Harismatic şi un Metodist să susţină toţi că ei cred în ceea ce spune Biblia şi, totuşi, nici măcar doi dintre aceştia să nu fie de acord cu privire la ceea ce scrie în Biblie? În mod evident, situaţia de faţă vădeşte faptul că protestanţii înşişi nu pot decât să admită că ceva este putred la mijloc. Din nefericire, majoritatea protestanţilor aleg să găsească în aproape orice o justificare a stării de fapt – orice, numai ceea ce stă la rădăcina problemei, nu. Ideea de Sola Scriptura este fundamentală într-o aşa mare măsură pentru Protestantism încât a o pune la îndoială este totuna cu a te îndoi de Dumnezeu. Dar, după cum Domnul nostru a spus, “tot pomul bun, roade bune face, iar pomul rău, roade rele face” (Matei 7, 17). Dacă judecăm Sola Scriptura după roadele sale atunci nu ne mai rămâne altceva de spus decât că acest pom trebuie “tăiat şi aruncat în foc” (Matei 7, 19).

 

Prima teză falsă: Biblia ne-a fost lăsată ca temei absolut în materie de credinţă, evlavie şi slăvire

a) Ne învaţă oare Scriptura că este “cu totul îndestulătoare” în ea însăși ?

Cea mai flagrantă premisă pe care se sprijină doctrina Sola Scriptura este aceea că Biblia cuprinde în sine tot ceea ce este trebuincios unei vieţuiri creştine, tot ceea ce ar fi de folos în dreapta credinţă, lucrare duhovnicească, evlavie şi slăvire a lui Dumnezeu. Locul scripturistic care vine de obicei citat în sprijinul acestei idei este următorul: “căci din pruncie sfinţitele scripturi ştii, care pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată, şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea spre dreptate; ca să fie deplin omul lui Dumnezeu, spre tot lucrul bun desăvârşit” (II Timotei 3, 15-17).

Cei care se folosesc de acest pasaj în pledoaria lor pentru Sola Scriptura pretind că aceste versete ne învaţă “desăvârşita prisosinţă” a Scripturii – căci, „dacă Sfintele Scripturi ne pot face cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu… atunci, cu adevărat, nu mai este nevoie de tradiţie pentru a dobândi plinătatea şi desăvârşirea”.[1] Dar, la urma urmelor, ce spune acest pasaj?

Pentru început, ar trebui să ne întrebăm despre ce anume vorbeşte Sfântul Apostol Pavel atunci când pomeneşte de Scripturile pe care Timotei le cunoaşte încă din pruncie. Continue reading

Posted in Uncategorized | Tagged | 4 Comments

Nu mai suntem in evul mediu…..

ImageImageImageImageImageImageImageImage

Posted in Uncategorized | 1 Comment

“Parintele Tadei de la Vitovnita_Rugaciunea Lui Iisus. Smerenia. Blandetea. Pacea.”

Video | Posted on by | Leave a comment

Rugaciunea facuta in comun cu ereticii (comentariu)

De mult timp in cadrul Bisericii Ortodoxe are loc un eveniment tragic, anume rugaciunile facute in comun cu heterodocsii. Acestea sunt un prilej de sminteala pentru unii, acte inofensive pentru altii, sau chiar manifestari de dragoste crestina pentru anumiti oameni. Insa desi ele au fost acceptate de multi clerici ecumenisti, totusi acestia interpreteaza gresit scopul canoanelor date impotriva rugaciunii in comun cu ereticii, raportand totul la nivelul lor de traire si nu la teologia mistica a parintilor . Interzicerea rugaciunilor facute in comun cu ereticii, nu a reprezentat o restrictie data pentru a-i separa pe credinciosii nestiutori ai vremurilor respective, de unii eretici iscoditori in credinta. Rugaciunea in comun cu ereticii cuprinde implicatie mistica, nu e sinonima cu un simplu dialog, aceasta neperturband doar starea launtrica a credinciosului, ci intregul spatiu eclezial. Actul eclezial al rugaciunii de obste, facuta impreuna, este un act care cuprinde impropriere, conglasuire si in final adancirea filiatiei Hristice la nivel personal.Noi crestinii fiind madulare reale ale trupului Inviat si pnevmatizat al Lui Hristos devenim una in Hristos si cu Hristos. Hristos nu este doar un deus abscontis, ci o realitate ad intra a mea, iar eu sunt ad intra trupului sau. Prin aceasta unire teantrica, ceea ce e interior trupului Sau, adica intreaga comunitate crestina, devine astfel interioara si persoanei mele intr-un mod foarte intim.Avand nousul(mintea) dupa chipul Lui Dumnezeu,omul are si capacitatea de a intra in relatie si a experia si energiile personale ale celorlalti, chiar daca nu este legat teandric cu acestia, astfel actul doxologic al rugaciunii comune implica automat si relatia launtrica cu ceea ce este si transmite persoana de langa mine, prin energiile sale proprii. De altfel aceasta este un lucru banal si arhicunoscut, fiecare poate simtii unele lucruri la anumiti oameni care transmit ceva mai accentuat…fie o senzatie de pace la unii, la altii de tristete, la altii de manie s.a, in functie de identitate fiintiala a acestora.Crestinii ortodocsi fiind botezati , aflandu-se in trupul Lui Hristos si Hristos in sinele lor, mai ales in adancul inimii lor, cum accentueaza parintii neptici, experiaza in momentul rugaciunii personale harul oarecum din adancul lor, nu din exterior.In timpul actului doxologic energiile personale ale crestinului sunt ascunse oarecum de lucrarea Hristica care are loc in acel moment, din el revarsandu-se harul dupa marimea sa, oricat de mica ar fi.”Dialogul” crestinului din cadrul rugaciunii, devine astfel un dialog complet Hristic, crestinul intra in relatie cu Hristosul din cadrul eclezial, energiile personale ale crestinilor fiind inabusite de un dialog al energiilor necreate.Eu nu mai sunt doar in relatie cu tine ca persoana, ci sunt in relatie si cu Hristosul din interiorul tau primit la botez, iar tu esti in relatie cu Hristosul din interiorul meu primit la botez.Hristos este contemplat personal doar in si prin intreg cadrul comunitar, comuniunea Hristica a rugaciunii fiind una ecleziala.Astfel simtirea energiile personale este inlocuita peste tot in spatiul crestin in timpul rugaciunii comune, cu simtirea reala a lui Hristos, care este prezent “acelasi”, in toata comunitatea crestina.Rugaciunea facuta de crestini in comun cu ereticii, nu poate insemna decat interpunerea energiilor personale ale acestora(ereticilor), in actul comuniunii si experierii Hristice, din moment ce acestia nu sunt botezati in Biserica, nu fac parte din trupul Lui Hristos si prin urmare inca nu lucreaza Hristos si harul Sau din interiorul lor, in timpul rugaciunii.Astfel de rugaciuni nu reprezinta decat o desacralizare grosolana a actului doxologic, o “mistica” bolnava care scoate din centru prezenta lui Hristos din acel moment si perturba launtric sinele adunat in linistea si bucuria experierii doar a Lui Hristos.Lucrurile respective nu au insa legatura cu marimea duhovniceasca a crestinilor ortodocsi, sau cu faptul ca toti ereticii ar avea cumva o viata stricata, ci pur si simplu asta e o consecinta a unirii cu Hristos prin sfantul Botez in crestinism, infierea in Biserica, adica in trupul Sau pnevmatizat, asadar multele voci heterodoxe sau ecumeniste radicale care critica si contesta canoanele parintilor si lipsa lor de dragoste o fac doar pentru a papagalisii ceva.Prin urmare inainte de a contesta importanta si actualitatea unor astfel de canoane ar fi bine ca macar sa ajungem si noi la un sfert din sensibilitatea si trairea duhovniceasca a parintilor.

Posted in Uncategorized | 6 Comments

In Romania au scuipat pe propriul neam…in Thailanda politia s-a alaturat protestatarilor.

http://saccsiv.wordpress.com/2013/12/06/video-se-poate-si-asa-politia-din-thailanda-se-alatura-protestatarilor/

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Hristos este eclezial.

   Singurul Hristos adevarat este cel eclezial, restul sunt idoli si Hristosi mincinosi. Hristos nu este o persoana care sta in cer sau un simplu personaj istoric, Hristos si-a legat lucrarea de persoana. Hristos este prezent prin trupul sau pnevmatizat si energiile sale necreate in tainele Bisericii, El fiind subiectul cat si savarsitorul, este prezent in preoti credinciosii si in celalalte lucrari, s.a . Hristos nu a venit sa aduca o jertfa sangeroasa care sa multumeasca un Dumnezeu barbar crud si insetat de sange si razbunare prin care sa rascumpere pe oameni, ci Hristos a venit sa arate ca Dumnezeu e dragoste, salvarea omului insemnand tocmai comuniune de dragoste cu Treimea. Hristos s-a intrupat ca omul sa devina dumnezeu, Hristos a venit pentru comuniune asumare si unire in si cu persoana Sa mai ales a lucrarilor sale si a comunitatii sale, Hristos a venit “ca toti sa fie una” cu El si prin El.

Orice atac asupra eclezialitatii devine un atac asupra persoanei lui Hristos care si-a asumat eclezialitatea in aceasta unire mistica, orice atac asupra tainelor Bisericii a clerului a invataturilor din cadrul ei s.a este un atac direct impotriva Lui Hristos real. Astfel doar cel care crede in Hristosul eclezial crede in Hristos, restul fiind Hristosi mincinosi.

Posted in Uncategorized | 3 Comments

LISTA RUSINII

Numele Celor care au votat pentru retragerea titlului de cetatean de onoare al orasului Targu Ocna acordat Sfantului Valeriu Gafencu.

PRIMAR : .Stefan Silochi
VICEPRIMAR : .David Maricel

NUŢU COSTACHE – PSD

GROZAVU IOAN- PSD

BARNA LILIANA – PSD

DRÃGÃNUŢÃ NECULAI – PSD

ISAIC RÃDUCU GEORGE – PSD

BUCUR AUREL – PSD

AGHINEA LUMINIŢA – PSD

DÃNILÃ FLORIN – PP-DD

ADAM BENONE VALERIU – PP-DD

PÃSCÃLIN VALENTIN – PP-DD

PANTIRU CRISTINEL – PP-DD

IVANOF FLOAREA – PDL

ILIE IONEL – PDL

RUSU MIHAI – PDL

ANTOHE CRISTIAN – PNL

BIRI DANIELA TEODORA – PNL

DAVID MARICEL – PNL

Posted in Uncategorized | 20 Comments

Sfantul Siluan Athonitul – diverse

Posted in Uncategorized | 2 Comments