Sunt unele pasaje din Biblia care aparent se contrazic, majoritatea nu se contrazic ci sunt interpretate prost, altele insa se contrazic si desi pare ca se contrazic in realitate nu se contrazic, pentru ca “nu sunt” ceea ce se spune ca sunt .
De ex, putem afirma ca omul este actor, sau ca omul este muzician, omul este obiectul prim, iar actorul sau muzicianul accidentul obiectului, daca insa vom incadra omul impreuna cu asa zisul accident, pe care il vom elimina din pozitia de accident, si le vom pune pe acestea intr-o unitate definind obiectul ca un om muzician, sau un om actor, atunci aceste afirmatii se vor contrazice reciproc si vor devini doua obiecte diferite,nu doua accidente ale obiectelor. Daca accidentul omului este intr-un loc iubirea si in alt loc spre ex ura, atunci inseamna ca ambele accidente sau mai bine zis efecte sunt false, sau doar unul este adevarat, iar daca inlocuim si aici accidentul si il punem ca ceva ce tine de obiect indispensabil , de cauza, atunci inseamna ca omul care iubeste este gresit, sau doar omul care este rau este gresit, fie ambele. Daca punem asta in contextul contrazicerilor teologice din biblie ar insemna ca fie este corect doar un pasaj, fie sunt incorecte ambele, in amandoua variantele ar rezulta ca Biblia greseste.
Daca spunem ca omul este om si este si non-om atunci este o contradictie. Cuvantul non-om presupune nefiinta si cuvantul om fiinta, ambele contin insa cate un element comun, anume termenul om, sau temenul fiinta.Pentru a stii ce este omul trebuie sa stii intai ce este fiinta, cum si pentru a stii ce este ne-fiinta trebuie sa stii ce este fiinta, iar pentru a stii ce este non-omul trebuie sa le stii pe toate trei.
In principiu termenul fiinta cuprinde o definitie, cum cuprinde si termenul iubire, insa aceste definitii sunt relative, limitate, bazate doar pe o descriere aproximativa , conturata de cateva actiuni sau elemente din spatiul nostru observabil, si asta foarte perimat.
In mod normal daca spun ca este om atunci nu este non-om, iar daca spun ca este non-om atunci spun automat ca nu este om, ca insa sa spun ca este om cat si non-om trebuie sa spun ca nu este om si nici non-om, ci este un element comun care este atat de complex incat poate cuprinde in interiorul sau si non-omul dar si omul iar prin urmare si componentele specifice lor, adica fiinta si nefiinta.
Deci cand se spune intr-un pasaj al bibliei ca este negru si in altul ca este alb atunci in realitate nu este nici negru si nici alb ci este ceva care transcede negrul sua albul ,negrul si albul fiind doar o apropiere de acel obiect in functie de context.De ex noi spunem cateodata ca Luna este rosiatica desi de obicei ea este galbuie, insa in realitate ea nu este nici rosiatica si nici galbuie ci doar un context o face sa o vedem rosiatica sau galbuie, anume pozitia sa fata de razele soarelui, si desi o vedem usor rosiatica si galbuie totusi nici macar culoarea acestui efect nu este cea reala, deoarece retina noastra nu poate observa toate culorile ci doar o mica parte din acestea, adica doar cele care sunt imprimate in structura ei pentru a fi observate, in nici una din cauze nu vom putea stii care este culoarea reala a lunii pentru ca ce observam noi este limitat.
Deci intr-un pasaj din Biblie ceva este negru pentru ca asa a facut contextul sa para, iar in altul ceva alb tot pentru ca asa a facut contextul, in realitate insa cauza nu este alba nici neagra, ci mai presus de alb si negru si nu poate fi descrisa in totalitate, si tocmai complexitatea ei o face sa varieze in lumea noastra asa de mult si sa fie perceputa fie ca alb sau ca negru in functie de situatie.In astfel de cazuri daca vom spune ca putem cunoaste cauza prin alb sau prin negru ne inselam, pentru ca acestea se exlud reciproc.Insasi prin faptul ca, cauza este descrisa contradictoriu deseori arata ca aceasta ese superioara cuvintelor, prin urmare cuvintele devin limitate si aproape nefolositoare.
Pentru a afla cauza trebuie sa trecem peste bariera cuvintelor si sa observam direct esenta cauzei care transcede posibilitatea de descriere prin cuvinte si chiar de observabilitate prin mintea din stadiul acesta.
Din acestea rezulta ca metoda sola scriptura care studiaza doar cuvintele, care recurge doar la Biblie ca ultima realitate si singura metoda de operarea este foarte limitata, practic este nefolositoare si total eronata.
Daca avem de-a face cu un obiect care transcede ceva, acesta nu este nimic din ce transcede, dar totusi prin faptul de a fi obiect el este ceva, o oarecare unitate. Desi un milliard este diferit de unu el va fi mai apropiat de doi, desi nici macar doi nu-l poate cuprinde, daca un milliard se coboara si se arata in trei, va fi mai apropiat fata de cei care il descriu ca doi,asa cum daca se va cobori si se va arata in patru va fi mai apropiat decat precedenta coborare in trei, desi nu este nici unu , doi, trei sau patru.Daca spre ex patru este o unitate diferita ca si complexitate atunci perceperea patrului tine si de complexitatea primitorului, astfel pentru a-l intelege pe patru trebuie sa ajungi la complexitatea fiintiala a lui patru. Ca sa percepi un inferior nu este greu ,pentru ca este inclus in tine, ca sa percepi ceva ce te depaseste pe tine care esti in postura de inferior, este imposibil, decat daca superiorul nu se coboara la un anumit stadiu asemanator tie, sau daca nu te urci tu ca sa-l vezi la un stadiu superior, in ambele cazuri este doar o apropiere, nu o cuprindere.
O coborare nu poate insemna decat o deformare a esentei obiectului, iar o urcare o cuprindere mai buna, daca eu m-am urcat m-am transfigurat ca si complexitate si am cuprins mai bine, nu voi putea explica ce am inteles daca primitorul nu este la nivelul meu de perceptie, astfel ii voi explica doar deformat si nu la adevarata valoare , plus ca eu insumi, la randul meu am primit deformat, desi la o scara mai apropiata de adevar.
adrian90blog 